obiectul şi scopul disciplinei - Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de ...

Capacitatea de adsorbţie mecanică a solului constă în reţinerea de către sol a particulelor
suspendate în apă în procesul filtrării ei prin sol. Acest fenomen poate fi condiţionat de diametrul
redus al porilor solului în raport cu diametrul particulelor din suspensie, de deformarea şi curbarea
porilor şi de sarcina electrică opusă a particulelor suspendate şi a suprafeţei particulelor, care
formează pereţii porilor şi, ca rezultat are loc o atracţie reciprocă şi prin urmare, o reţinere a
particulelor suspendate.
Capacitatea de reţinere mecanică a solului poate fi observată în procesul următoarei
experienţe simple:
- se toarnă din păhăruţ câte o jumătate de porţiune de suspensie tulbure pe o pâlnie cu sol şi pe
alta cu pietriş şi nisip, se determină şi se notează natura lichidului, care se scurge din ele.
Capacitatea de reţinere biologică constă în reţinerea substanţelor nutritive sub formă de
substanţe organice. Sub acţiunea organismelor vii substanţele minerale, în general, solubile şi
supuse levigării sunt trecute sub formă de substanţe organice insolubile care se reţin în sol. Prezintă
un rol deosebit de mare în reţinerea azotului.
Capacitatea de adsorbţie chimică – constă în interacţiunea dntre diferite substanţe chimice
în sol cu formarea sărurilor insolubile, greu accesibile sau neaccesibile pentru plante.
De exemplu: 3Ca(NO 3 ) 2 + 2K 3 PO 4 = Ca 3 (PO 4 ) 2 + 6KNO 3
Capacitatea de adsorbţie fizică sau adsorbţie moleculară – este însuşirea, mai ales a părţii
coloidale a solului, de a reţine din soluţie molecule întregi de gaze, apă şi substanţe dizolvate în ea
(mărirea concentraţiei moleculelor a diferitor substanţe pe suprafaţa coloizilor din contul energiei
libere).
Acest fenomen se produce la hotarul de tranziţie dintre faza dispersă şi cea dispersantă şi este
condiţionat de excesul de energie moleculară din stratul superior al fazei disperse. În acest timp de
reţinere moleculele gazelor de apă şi ale electroliţilor nu intră în relaţii chimice cu coloizii, de acea
ele sunt reţinute numai pe cale fizică. Adsorbţia moleculară are două forme: pozitivă şi negativă. La
substanţele cu adsorbţia pozitivă se referă moleculele vaporilor de apă, amoniac, compuşi organici,
iar la cele cu adsorbţie negativă – clorurile, nitraţi ş.a. Aceste proprietăţi sunt necesare să fie luate în
consideraţie în timpul tratării solului cu îngrăşăminte.
Capacitatea de reţinere fizico-chimică (de schimb) – este însuşirea particulelor coloidale
(CAS) din sol de a adsorbi şi reţine cationi (sau anioni) din soluţia înconjurătoare în schimb pe
cantitatea echivalentă a cationilor (sau anionilor) din complexul coloidal.
[CAS] Ca++ K
+ 2KCl → [CAS] K + CaCl 2
Principalii coloizi din sol (argila şi humusul) au sarcini
electrice negative şi atrag (reţin sau adsorb) din soluţia solului
diverşi cationi (ioni pozitivi) cum sunt: Ca 2+ , Mg 2+ ,Na + , K + ; H + ; (figura
2.9). Cationii adsorbiţi pot trece din nou în soluţie, prin schimb
cationic.
Fig. 2.9. Schema adsorbţiei cationilor la suprafaţa particulelor coloidale.
Studierea fenomenelor de adsorbţie cationică a scos în
evidenţă faptul că schimbul cationic se petrece după anumite reguli
sau legi:
- legea echivalenţei;
- legea reversibilităţii;
- legea echilibrului;
- legea energiei de adsorbţie.
La diferite soluri capacitatea de schimb diferă şi depinde de capacitatea totală de schimb
cationic.
49