obiectul şi scopul disciplinei - Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de ...

2.5.1. Principalele tipuri de structură.
2.5.2. Formarea structurii.
2.5.3. Degradarea şi refacerea structurii.
2.5. STRUCTURA SOLULUI
2.5.1 Principalele tipuri de structură
Particulele elementare ce compun faza solidă a solului se găsesc, de obicei, grupate în
fragmente sau agregate de diferite forme şi dimensiuni. Proprietatea solului de a avea masa sa
alcătuită din fragmente sau agregate poartă denumirea de structură.
Prin urmare, în timp ce textura se defineşte prin mărimea şi proporţia diferitor particule
elementare ce intră în alcătuirea solului, structura se referă la gruparea acestora în fragmente sau
agregate.
Tipul morfologic de structură se stabileşte după forma, mărimea, caracterele suprafeţelor şi
muchiilor elementelor structurale. Cea mai utilizată clasificare a structurii solului a fost elaborată şi
fundamentată de clasificarea americană în „Soil Taxonomy”.
Principalele tipuri de structură care se găsesc în orizonturile pedogenetice ale solurilor
structurate din ţara noastră sunt: glomerulară, granulară, poliedrică, angulară, subangulară,
sfenoidală, prismatică, columnoidă, columnară, foioasă (figura 2.10)
Structura granulară şi glomerulară se caractereizează prin dispunerea particulelor
minerale în glomerule sferice, poroase, uşor friabile în microagregatele din care sunt formate.
Orizonturile pedogenetice care au structură glomerulară sau granulară sunt foarte afânate până la
slab afânate iar elementele structurale sunt separate între ele prin goluri sau puncte de contact. Solul
cu structură glomerulară prezintă o bună
porozitate capilară şi necapilară care permite
pătrunderea cu uşurinţă a rădăcinilor plantelor
(N. Bucur, Gh. Lixandru, 1997).
Fig. 2.10. Tipuri ds structură (după Soil Survey
Manual)
Structura poliedrică angulară este
caracterizată printr-o aşezare îndesată a
elementelor structurale, care sunt egal
dezvoltate pe cele trei direcţii ale spaţiului.
Feţele elementelor structurale au aspect
neregulat, sunt mărginite de muchii evidente şi
se îmbină între ele. Solurile care prezintă acest
tip de structură sunt slab până la puternic
tasate.
Structura poliedric subangulară se caracterizează prin prezenţa muchiilor rotunjite ale
elementelor structurale şi printr-o aşezare mai afânată. Orizonturile pedogenetice care posedă o
astfel de structură sunt slab afânate până la slab tasate (Harach,1991, citat de F.Filipov, 2003).
Structura prismatică prezintă elemente structurale alungite, orientate vertical, cu feţe plane
şi cu muchii fine şi bine conturate. Structura prismatică este caracteristică orizonturilor mijlocii ale
solurilor hidromorfe, halomorfe şi stratului hardpanic (C.Teşu,1993). În orizonturile superioare
această structură se modifică în timp, devenind poliedrică sau angulară.
Structura columnară se deosebeşte de cea prismatică prin prezenţa elementelor structurale
rotunjite la partea superioară. Este caracteristică solurilor halomorfe (soloneţurilor).
Structura columnoid-prismatică este caracterizată de prezenţa elementelor structurale cu
muchii rotunjite şi feţe curbate.
55