obiectul şi scopul disciplinei - Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de ...

‣ Solurile cenuşii vertice se formează sub pădurile de quarcete – carpinete, pe roci
argiloase. În formarea profilului (Ao/e Bi/v) se evidenţiază influenţa componenţei rocii materne.
Orizontul B iluvial, totodată, se caracterizează prin unele particularităţi vertice (nuanţe verzui, feţe
de alunecare, argilă fină). Solul prezintă o treaptă de trecere spre vertisol – clasa solurilor litomorfe.
Solurile cenuşii au fost, în mare măsură, valorificate şi incluse în fondul agricol. După
defrişarea pădurilor şi lucrare, solurile cenuşii pierd în scurt timp cea mai mare parte de substanţă
organică, acumulată în orizontul superior. În stratul arabil conţinutul de humus constituie doar 1,5-2
%; structura naturală este distrusă, reacţia solului – slab acidă.
Defrişarea pădurilor şi valorificarea solurilor cenuşii s-a produs pe seama subtipurilor tipice
şi molice. Ele se folosesc pentru cultivarea culturilor de câmp, pomicole, iar la periferiile Codrilor şi
a soiurilor europene de viţă de vie. În procesul desfundării orizonturile solurilor cenuşii se
amestecă, este scos la suprafaţă orizontul iluvial, ceea ce defavorizează proprietăţile fizico-chimice
ale solurilor. În stratul superficial se reduce permeabilitatea, solul se tasează, se formează crusta.
Cernoziomurile ocupă cea mai mare parte din suprafaţa Republicii Moldova – peste 75 %.
Acest tip de sol se deosebeşte prin caracterul acumulativ, bine humificat (până la adâncimea de 80-
100 cm conţinutul de humus depăşeşte 1 %) şi structurat, afânat (molic). Cernoziomurile se
asociază cu vegetaţia stepelor însă se întâlnesc şi se formează sub păduri, preponderent quarcete cu
înveliş încheiat de ierburi. Profilul cernoziomurilor atât orizontul A cât şi B au caracter molic,
ultimul fiind un orizont de tranziţie relativ humificat şi structurat (Am Bm).
Cernoziomul ca tip este reprezentat de 5 subtipuri:
argiloiluvial;
levigat;
tipic;
carbonatic;
vertic.
Divizarea cernoziomurilor în subtipuri este condiţionată de diferiţi factori. În cadrul zonei
cernoziomice se deosebeşte partea de nord, mai rece şi mai umedă, cu un regim de umiditate numit
percolativ. Apa precipitaţiilor, datorită forţelor gravitaţionale, pătrunde până la mari adâncimi,
străbate tot profilul solului şi „spală” substanţele solubile, inclusiv carbonaţii.
În partea de sud a zonei regimul hidric este nepercolativ, temperaturile sunt mai ridicate.
Profilul cernoziomului este spălat de săruri solubile, dar nu şi de carbonaţi, care sunt prezenţi în tot
profilul, începând cu orizontul superficial la cernoziom carbonatic.
Partea de mijloc a zonei se caracterizează prin regim de umiditate periodic percolativ. Partea
de sus a profilului este lipsită de carbonaţi, însă orizontul B este carbonatic, cernoziomul fiind tipic.
La contactul cernoziomurilor cu solurile cenuşii sub păduri de stejar se formează un subtip de
tranziţie: argiloiluvial. Pe argile terţiare cernoziomul se deosebeşte prin caractere vertice (orizontul
B) şi prezintă un subtip de tranziţie spre solul litomorf – vertisol molic.
‣ Cernoziomurile argiloiluviale s-au format în condiţiile pădurilor de stejar cu înveliş
de ierburi bine dezvoltat, care contactează cu stepele mezofite (partea de
nord a Moldovei). Denumirea precedentă – cernoziomuri podzolite.
Orizontul superficial este de tip molic, fără caractere de iluviere şi doar slab
pudrat cu SiO 2 . Orizontul B în partea inferioară are caracter iluvial cu
conţinut mai ridicat de argilă fină, structură poliedrică, tasat (Am Bm/i).
Fig 3.7. Cernoziom argiloiluvial (Ursu, 2008)
Caracteristica morfologică a cernoziomului argiloiluvial luto-argilos.
Profilul 4, raionul Străşeni, pădure, raionul pedogeografic nr. 8 (Ursu, 2008).
A 1 0-5 cm, litieră, formată din resturi organice (frunze, iarbă).
99