obiectul şi scopul disciplinei - Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de ...

În Germania, cea mai cunoscută este clasificarea lui E. Muckenhausen (1962, 1965) înspirată
din lucrările lui L. V. Kubiena. Ca element de clasificare el a propus următoarele niveluri: secţiune,
clasă, tip, subtip. Clasificarea cuprinde patru secţiuni şi anume: soluri terestre, soluri semiterestre,
soluri subhidrice şi soluri de mlaştină.
În Marea Britanie prezintă importanţă clasificarea făcută de W. B. Avery (1973) în care se
găsesc patru niveluri de clasificare: marile grupe, grupa, subgrupa şi seria. Autorul s-a înspirat din
clasificarea lui L. V. Kubiena, precum şi din cea franceză.
În România până în anul 1980 sunt de remarcat clasificările făcute de C. Chiriţă (1972), C.
Păunescu, N. Bucur şi N. Florea (1969).
3.1.3. Clasificările morfologice
O mare parte dintre pedologii care s-au ocupat cu clasificarea solurilor au ajuns la concluzia
că acestea trebuie să se sprijine pe date mai concrete şi mai puţin pe concepte. Conform acestor
teorii solurile trebuie clasificate după proprietăţile lor intrinseci.
3.1.3.1. Clasificarea americană prezentată iniţial în 1960 de un grup de pedologi sub
îndrumarea lui G. Smith, definitivată în 1975 sub denumirea de Soil Taxonomy şi îmbunătăţită în
1999, constituie poziţia oficială a Departamentului Agriculturii din Statele Unite în domeniul
clasificării solurilor. În cadrul clasificării americane se întâlnesc 11 ordine. 1. Entisoluri (soluri
primitive) sunt soluri tinere, nedezvoltate, fără orizonturi distincte, profilul prezintă numai
orizonturile A şi C. 2. Vertisoluri (soluri argiloase închise care crapă) au un conţinut ridicat de
argile gonflante (> 30 %). Ele sunt răspândite atât în zonele temperate cât şi în cea tropicală. 3.
Inceptisolurile (soluri imature) pot fi mai evoluate decât entisolurile, dar în comparaţie cu alte
soluri din aceeaşi regiune sunt imature (nu sunt în stadiul de „climax”). Ele se formează în toate
zonele climatice, exceptând deşertul, unde ele se exclud prin definiţie. 4. Aridisolurile (solurile
deşertului) sunt aproape uscate tot timpul anului. 5. Mollisolurile sunt cele mai productive.
Sistemul des de rădăcini fibroase al ierburilor favorizează dezvoltarea unui orizont A gros, negru,
bogat în humus, cu o mare abundenţă de substanţe nutritive pentru plante. 6. Spodosolurile
(solurile acide ale terenurilor cu răşinoase) prezintă un orizont B spodic. 7. Alfisolurile (solurile cu
multe baze schimbabile de sub pădurile de foioase), prezintă un orizont argilic sau natric. 8.
Ultisolurile (soluri de padure cu baze puţine, din regiuni calde), au un orizont B argilic. 9.
Oxisolurile (solurile tropicale foarte alterate) prezintă orizontul B oxic. Aceste soluri sunt formate
în mod obişnuit pe roci sedimentare şi roci cristaline bazice care se alterează usor. 10. Histosolurile
(soluri organice) sunt acumulări de materie organică în medii care au fost prea umede pentru ca ea
să se poată descompune. 11. Andisolurile sunt soluri formate pe roci vulcanice. Cu toate că
sistemul de clasificare americană a declanşat numeroase critici, el s-a impus destul de repede în
lumea ştiinţifică, prezentând o serie de avantaje.
3.1.3.2. Clasificarea FAO-UNESCO nu reprezintă un sistem taxonomic în sine. Ea este o
listă a principalelor unităţi de sol şi poate fi considerată ca o clasificare monocategorială. Definiţia
unităţilor de sol se bazează pe proprietăţile observabile şi măsurabile ale solului însuşi, fapt care
asigură caracterul naturalistic şi obiectiv al clasificării.
Legenda FAO-UNESCO în ediţia revizuita în 1998 cuprinde 28 de grupări majore de sol după
cum urmează: Histosoluri; Antrosoluri; Leptosoluri; Regosoluri; Fluvisoluri; Gleisoluri; Vertisoluri;
Andosoluri; Arenosoluri; Cambisoluri; Calcisoluri; Gipsisoluri; Solonceacuri; Soloneţuri;
Kastanoziomuri; Cernoziomuri; Faeoziomuri; Griziomuri; Luvisoluri; Planosoluri; Podzoluvisoluri;
Podzoluri; Nitisoluri; Lixisoluri; Alisoluri; Acrisoluri; Feralsoluri; Plintisoluri.
Clasificarea FAO-UNESCO a solurilor nu este o simplă asamblare de elemente ci,
dimpotrivă, ea a făcut posibilă o sinteză unitară, creatoare şi realizarea unui inventar concret al
repartiţiei şi caracteristicilor solurilor lumii în scopuri ştiinţifice şi practice. Clasificarea FAO
82