obiectul şi scopul disciplinei - Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de ...

Mişcarea apei în stare de vapori are loc sub acţiunea unui gradient de temperatura sau a unei
diferenţe de umiditate, care creează între două zone din sol o diferenţă apreciabilă a presiunii
vaporilor de apă. Un aspect practic îl constituie condensarea în sol a apei din aerul atmosferic, o
sursă secundară de apă în sol.
Mişcarea capilară a apei în sol are loc sub acţiunea potenţialului capilar. Importanţa practică
a acestei forme de mişcare a apei în sol constă în faptul că în acest mod circulă apa accesibilă
plantelor.
După ce apa pătrunsă în sol a anulat forţele superficiale libere, excesul de apă ce nu mai
poate fi reţinut filtrează în adâncime sub efectul gravitaţie. Aceasta este mişcarea gravitaţională a
apei în sol, care are loc sub acţiunea potenţialului gravitaţiei de sus în jos, dar se poate produce sub
acţiunea combinată a potenţialului gravitaţiei şi al unui potenţial hidrostatic, atunci când se produce
după un plan înclinat.
2.7.2. Formele de apă din sol
După natura forţelor ce au un rol predominant la un moment dat în reţinerea şi mişcarea apei
în sol diferiţi cercetători au stabilit mai multe forme de apă în sol.
A.A. Rode, bazându-se pe clasificarea făcută de diferiţi cercetători, propune să se
deosebească următoarele categorii de bază a apei în sol:
1. Apa sub formă de vapori. Se găseşte în pori şi provine din evaporarea altor forme de apă
sau prin pătrunderea în sol a aerului atmosferic încărcat cu vapori de apă. Deşi se găseşte în sol în
cantitate mică (0,001%), constituie singura sursă de apă când solul este uscat (există doar apă
legată). Roua internă a solului reprezintă fenomenul de condensare a vaporilor de apă datorită răcirii
orizonturilor superioare în timpul nopţii.
2. Apa legată chimic. Include apa de constituţie şi cea de cristalizare. Apa de constituţie este
reprezentată prin ionii OH - (mice, hidromice, hidroxizi). Apa de cristalizare reprezintă moleculele
de apă care intră în compoziţia moleculelor hidratate (gips CaSO 4·2H 2 O) şi este complet imobilă
(inaccesibilă plantelor).
3. Apa legată fizic:
- Apă puternic legată sau apă de higroscopicitate – este reţinută prin forţe de sorbţie la suprafaţa
particulelor de sol. Apa de higroscopicitate este puternic reţinută de particulele solului. Stratul
monomoleculelor de la suprafaţa particulelor este reţinut cu o forţă ce poate ajunge la 10 000
atmosfere. Faţă de apa obişnuită apa de higroscopicitate are o densitate mai mare de 1, nu
solubilizează sărurile, nu poate fi folosită de plante şi se mişcă în sol numai prin trecerea în stare de
vapori.
- Apa slab legată sau apa peliculară – de asemenea este reţinută prin forţe de sorbţie sub formă
de pelicule în jurul particulelor de sol cu apă higroscopică.
Fig. 2.12. Reprezentarea schematică a mişcării apei peliculare (după
A.F.Lebedev, citat de V.A.Kovda şi B.G.Rozanov, 1988)
Această formă de apă este reţinută cu forţe mai mici decât apa de
higroscopicitate. Presiunea cu care este reţinută apa peliculară variază
între 50 şi 0,5 atmosfere, şi o parte din această formă de apă poate fi
folosită de către plante. Fiind mai slab legată de particulele de sol, apa peliculară poate avea în sol o
mişcare lentă, şi anume de la particulele cu o manta de apă mai groasă către cele cu strate de apă
mai subţire. (fig.2.12).
4. Apa liberă reprezintă apa lichidă care se găseşte în porii capilari şi necapilari ai solului şi
circulă sub acţiunea forţelor capilare sau sub acţiunea gravităţii. Se disting două forme de apă
liberă:
1. apă capilară,
2. apă gravitaţională.
65