obiectul şi scopul disciplinei - Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de ...

• panta;
• expoziţia;
• media anuală a precipitaţiilor (valori reale);
• textura în secţiunea de control (pe profil);
• roca sub secţiunea de control;
• contraste de textură;
• gradul de descompunere a materiei organice;
• clase de gleizare;
• clase de pseudogleizare;
• clase de salinizare;
• clase de alcalinizare;
• adâncimea la care apare roca dură;
• textura în primii 20 cm;
• conţinutul de schelet în secţiunea de control;
• clase de eroziune în suprafaţă;
• clase de eroziune în adâncime;
• lucrări de îmbunătăţiri funciare şi poluarea solului.
Într-o unitate TEO se includ terenurile care prezintă aceeaşi situaţie privind caracteristicile
exprimate prin indicatorii respectivi. Numărul unităţilor TEO este cu atât mai mare, cu cât scara la
care se lucrează este mai mare. La nivel de parcelă, fermă, notele de bonitare se calculează ca medii
ponderate a notelor unităţilor TEO componente.
Odată cu bonitarea se face şi caracterizarea tehnologică a terenurilor respective, in scopul
determinării necesităţilor şi posibilităţilor de sporire a capacităţii de producţie.
Pentru caracterizarea tehnologică a terenurilor se folosesc 8 indicatori, şi anume:
• pretabilitatea pentru irigaţii;
• necesitatea lucrărilor de prevenire şi combatere a excesului de umiditate;
• necesitatea lucrărilor de prevenire şi combatere a salinităţii şi alcalinităţii;
• necesitatea lucrărilor de prevenire şi combatere a eroziunii;
• specificul lucrărilor solului şi posibilitatea mecanizării lucrărilor;
• consumul de energie şi durata perioadei pentru lucrările solului;
• necesitatea amendării calcice şi specificul fertilizării;
• necesitatea lucrărilor de recultivare şi reducere a poluării.
In cadrul fiecărui indicator tehnologic s-au separat clase şi subclase de terenuri. Clasele
împart sau grupează terenurile în funcţie de intensitatea restricţiilor sau a necesităţilor lucrărilor
respective de ameliorare. Subclasele împart sau grupează terenurile după natura restricţiilor sau
specificul tehnologiilor culturale.
5.2.3. Indicatori de bonitare pentru condiţiile naturale
Bonitarea terenurilor agricole reprezintă o acţiune complexă de cercetare şi de apreciere
cantitativă a principalelor condiţii care determină creşterea şi rodirea plantelor, de stabilire a
gradului de favorabilitate a acestor condiţii pentru fiecare folosinţă şi cultură. Deoarece capacitatea
de producţie a terenurilor se modifică sub influenţa factorilor naturali, dar mai ales datorită
intervenţiei omului, bonitarea trebuie actualizată în permanenţă.
În interpretarea practică a cercetării condiţiilor naturale pentru nevoile producţiei agricole se
deosebesc două laturi şi anume: bonitarea şi caracterizarea tehnologică a terenurilor. Exprimarea
favorabilităţii terenurilor se face prin note de bonitare în condiţii naturale şi potenţarea notelor de
bonitare, prin aplicarea lucrărilor de îmbunătăţiri funciare şi a unor tehnologii curente ameliorative.
Pentru calculul notelor de bonitare se folosesc anumiţi indicatori, denumiţi indicatori de bonitare,
iar pentru potenţarea notelor de bonitare prin aplicarea lucrărilor de îmbunătăţiri funciare şi a unor
tehnologii curente ameliorative cu utilizarea indicatorilor de potenţare.
La realizarea bonitării se porneşte de la condiţiile şi factorii principali care se manifestă
relativ omogen pe spaţii mai largi şi creează un cadru de ordonare mai extins pentru factorii care au
135