obiectul şi scopul disciplinei - Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de ...

CAPITOLUL V. CARTAREA. CALITATEA ŞI PRETABILITATEA SOLULUI
5.1. CARTAREA SOLURILOR
5.1.1. Noţiuni generale.
5.1.2. Fazele cartării.
5.1.3. Importanţa practică a cartării solului.
5.1.1. Noţiuni generale
Prin lucrările de cartare pedologică şi de bonitare cadastrală a solurilor se realizează baza de
date grafice şi descriptive necesare pentru inventarierea, clasificarea şi evaluarea resurselor de sol
dintr-un spaţiu geografic, care poate să fie reprezentat de o exploataţie agricolă sau de un teritoriu
administrativ-cadastral.
Învelişul de soluri este studiat în raport cu factorii naturali şi ant ropici ce îi determină
însuşirile şi respectiv, fertilitatea naturală cu diferite favorabilităţi pentru creşterea şi dezvoltarea
fitocenozelor agrare sau naturale.
Utilizarea resurselor funciare din cadrul ecosistemelor agricole presupune cunoaşterea
riguroasă a modului de manifestare şi evoluţie a factorilor restrictivi ai capacităţii de producţie. În
acest scop se impune efectuarea periodică a studiilor pedologice, care asigură baza de date primare
a caracteristicilor morfologice şi a însuşirilor fizice şi chimice pe unităţi cartografice de sol (US) şi
respectiv de teritoriu ecologic omogen (TEO).
Prin cartarea solurilor se înţelege un complex de operaţiuni, care constă în cercetarea,
identificarea şi delimitarea spaţială a diferitelor soluri existente pe un anumit teritoriu şi apoi
transpunerea lor pe hartă.
După executarea recunoaşterii teritoriului, pedologul trece la cartarea propriu-zisă. Aceasta
constă în cercetarea detaliată a învelişului de sol precum şi a condiţiilor fizico-geografice prin
metoda descriptiv-comparativă asociată cu analiza geografico-genetică.
Cartarea solurilor se realizează cu ajutorul profilelor de sol repartizate pe teren în aşa fel,
încât să formeze o reţea de puncte. Ele nu se deschid toate la aceeaşi adâncime, ci variază în funcţie
de scopul pe care-l urmăresc în cartare.
Profilurile de sol, care se deschid în cartările la scară mare şi mijlocie, sunt de trei feluri:
principale, secundare şi de control sau sondaje
Profilurile principale constituie elementele de bază ale unei cartări deoarece cu ajutorul lor
se vor putea determina însuşirile morfologice, fizice şi chimice ale solurilor din sectorul luat în
cercetare. Amplasarea lor în teren se face cu foarte mare grijă deoarece acestea trebuie să reprezinte
cât mai fidel tipul caracteristic de sol, de aceea se recomandă ca amplasarea acestora să se facă după
ce suprafaţa de teren a fost cercetată prin profile secundare.
Profilurile principale se execută până la adâncimea rocii generatoare de sol, având astfel o
succesiune completă de orizonturi a profilului de sol, adâncimea lor variază între 1-3 m şi este
condiţionată de tipul de sol, de roca generatoare, de condiţiile de relief şi de scopul cercetării.
După executarea acestui tip de profile, cercetarea şi descrierea solului durează 1,5 - 2,0 ore.
Din aceste profile se ridică şi probe de sol pentru analize.
Profilurile secundare servesc pentru studiul complementar al profilelor principale, în
vederea determinării suprafeţei de răspândire a acestora. De asemenea, servesc şi la stabilirea şi
caracterizarea varietăţilor de soluri în funcţie de sesizarea unor însuşiri deosebite. Ele se execută
până la adâncimea de 90-150 cm, porţiune ce reprezintă partea principală a profilului de sol
La aceste profile se face o descriere detaliată din care se vor ridica profilele principale şi se
execută în număr mult mai mare decât al profilelor principale.
Profiluri de control sau sondajele servesc la delimitarea unităţilor de sol identificate şi
caracterizate prin profilurile principale şi cele secundare. Acestea sunt puţin adânci, permit doar
cercetarea orizontului A şi începutul celui următor (50-60 cm adâncime). Ele se descriu sumar,
notându-se grosimea orizontului superior, textura acestuia etc. şi se amplasează de obicei între două
125