obiectul şi scopul disciplinei - Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de ...

2.9.1. Noţiuni generale.
2.9.2. Proprietăţile termice ale solului.
2.9.3. Regimul termic al solului.
2.9. TEMPERATURA SOLULUI
2.9.1. Noţiuni generale
Principala sursă de energie calorică a solului o constituie radiaţia solară. Din energia calorică
iniţială:
‣ circa 40 % se pierde prin reflexie în spaţiul cosmic;
‣ circa 17 % este absorbită de către atmosferă;
‣ circa 10 % se reflectă de la suprafaţa solului în atmosferă;
‣ circa 33 % pătrunde în sol.
Constanta solară (cantitatea medie de energie solară primită de fiecare cm 2 de pe suprafaţa
solului, pe minut) este de 1,946 calorii. Însă cantitatea de energie solară primită de sol este mult mai
mică (până la 0,8 calorii în iunie şi până la 0,06 calorii în ianuarie în Moldova).
Din alte surse de energie o importanţă mai mare o prezintă sursa legată de diferite procese
exotermice din sol:
- humificare (la formarea unui gram de humus se degajă circa 5 calorii, ceea ce la 1 ha
echivalează cu potenţialul termic a circa 60 tone de antracit);
- hidratarea humusului şi a argilei. La hidratarea unui kg de humus se degajă 20 calorii, a unui
kg de argilă între 3 – şi 15 calorii etc.
Toate aceste surse au o importanţă secundară faţă de radiaţia solară.
Cantitatea de energie solară ce ajunge la suprafaţa solului depinde de:
- latitudine;
- relief;
- starea de umezeală a atmosferei;
- nebulozitate.
2.9.2. Proprietăţile termice ale solului
Cantitatea de energie calorică ce poate pătrunde efectiv în sol depinde de următoarele
proprietăţi termice:
- capacitate de absorbţie;
- căldura specifică;
- capacitatea calorică;
- conductibilitatea termică.
Capacitatea de absorbţie reprezintă însuşirea solului de a reţine radiaţia solară şi reprezintă
diferenţa dintre radiaţia totală ajunsă pe sol şi radiaţia reflectată de sol (albedou).
Capacitatea de absorbţie a solului este influenţată de culoare, expoziţie, pantă, acoperirea cu
vegetaţie, acoperirea cu zăpadă, anotimp (solurile arate).
Căldura specifică este cantitatea de căldură (calorii) necesară pentru ridicarea temperaturii
unui gram de sol cu 1 0 C.
Capacitatea calorică este cantitatea de căldură (calorii) necesară pentru ridicarea
temperaturii unui cm 3 de sol în aşezare naturală cu 1 0 C.
Căldura specifică şi capacitatea calorică a solului depind de aceleaşi proprietăţi şi proporţii
ale componenţilor săi. Cu cât solul va avea căldura specifică sau capacitatea calorică mai mică, cu
atât îşi va ridica temperatura mai mult (căldura specifică a nisipului este de circa 0,10; carbonatului
de calciu – 0,21; argilei – 0,23; aerului – 0,24; humusului – 0,47; apei – 1,0). Este o rezultantă a
căldurii specifice a componenţilor solului, solurile umede încălzindu-se şi răcindu-se mai greu decât
cele uscate. De asemenea, solurile nisipoase se încălzesc mai uşor decât cele argiloase.
Conductibilitatea termică este proprietatea solului de a transmite căldura. Ea la fel depinde
de conductibilitatea şi proporţia componenţilor săi (conductibilitatea termică a nisipului este de
75