obiectul şi scopul disciplinei - Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de ...

efectuarea unor calcule simple, utile pentru stabilirea porozităţii, rezervei de apă sau de elemente
nutritive în sol, cantităţi de apă de irigaţie etc.
2.6.1.3. Porozitatea
Porozitatea (spongiozitatea) solului este volumul total al porilor (umpluţi cu aer sau apă)
exprimat în procente în raport cu volumul general al solului. Ea depinde de textura, conţinutul
substanţelor organice, stării structurale, activităţii insectelor şi animalelor din sol şi a multor altor
factori.
Porozitatea condiţionează o serie dintre cele mai importante proprietăţi ale solului şi procese
ce au loc în el (capacitatea de reţinere a umidităţii, mişcarea apei şi a soluţiilor pe verticală şi pe
orizontală, schimbul de gaze şi căldură, procesele biochimice ş.a.) cu care se află în dependenţă
directă dezvoltarea plantelor.
Pentru determinarea porozităţii este necesar să cunoaştem volumul real al particulelor solide
(v).
Volumul porilor va fi determinat ca diferenţa: V – v, în care V este volumul total al
solului (particulelor solide şi a porilor).
Porozitatea (P) se detrmină după cum urmează:
V v
P 100.
V
Dintre densitatea (D) şi densitatea aparentă (Da) există relaţia:
D Da Da
Ca urmare, porozitatea poate fi exprimată prin: P 100 (1 ) 100
D
D
După S.V.Astapov şi S.I.Dolgov o valoare a porozităţii:
55-65 % indică la o stare de afânare bună a stratului arabil, caracteristică pentru solurile
fertilizate cu gunoi de grajd;
50-55 % – o porozitate satisfăcătoare;
sub 50 % – solul este tasat şi necesită afânare prin lucrări şi fertilizare cu gunoi de grajd;
mai mare de 65 % – sol prea afânat, necesită tasare.
În straturile subarabile porozitatea scade la 45-50 %. Straturile de sol cu porozitate de 40-45
% sunt greu accesibile pentru rădăcinile plantelor.
Se deosebeşte (după Schumacher):
porozitatea capilară – porii cu diametrul până la 1 mm, ocupaţi de obicei cu apă (porii din
interiorul agregatelor structurale);
porozitatea necapilară – porii cu diametrul peste 1mm, ocupaţi de obicei cu aer (porii
formaţi dintre agregatele structurale);
porozitate totală – suma porozităţii capilare şi necapilare.
După N.A.Kacinski, se consideră condiţii normale de aeraţie când porii ocupaţi cu aer
reprezintă cel puţin 25-30 % din porozitatea totală a solului.
D
Da
V
v
2.6.2. Proprietăţi fizico-mecanice ale solului
2.6.2.1. Coeziunea (compactitatea)
Coeziunea sau compactitatea solului. Dintre particulele solului se manifestă forţe de atracţie
reciprocă de diferită origine (electrostatice, capilare, moleculare, de coagulare etc.) care fac ca solul
să aibă coeziune.
Coeziunea – este proprietatea solului de a se opune rezistenţei forţelor ce tind să-l desfacă pe
cale mecanică particulele ce îl alcătuiesc. Coeziunea solului este strâns legată de textura lui,
ajungând la valori maxime la solurile argiloase lipsite de structură. Cu creşterea în sol a conţinutului
de nisip, coeziunea se micşorează. În afară de textura solului coeziunea este influenţată de:
61