obiectul şi scopul disciplinei - Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de ...

prin evapotranspiraţie, se ajunge la un moment când apa capilară suspendată pierde capacitatea de a
se mişca în masă, având ca efect încetinirea ritmului de creştere a plantelor.
Tabelul 2.15. Interpretarea valorilor privind capacitatea de apă în câmp (după N.A.Kacinski)
Aprecierea capacităţii Capacitatea de apă în câmp %
Foarte bună 40-50
Bună 30-40
Satisfăcătoare 25-30
Nesatisfăcătoare sub 25
Conţinutul de apă din sol corespunzător acestei situaţii a fost denumit de către Abramova,
umiditatea de rupere a capilarilor. La solurile cu textură medie, umiditatea de rupere a capilarelor
reprezintă 70 % din capacitatea de apă în câmp. Pentru obţinerea unor producţii ridicate, în practica
irigaţiei se recomandă ca plafonul umidităţii solului să nu coboare sub această limită.
Capacitatea totală pentru apă (CT). Este sinonimă cu capacitatea maximă pentru apă şi
prezintă cantitatea maximă de apă în sol sau rocă la umplerea cu apă a tuturor porilor. La această
umiditate în sol sau rocă se găsesc cantităţi maxime posibile din toate formele de apă. Ea depinde de
textura, dar mai ales de aşezarea şi starea structurală a solului sau rocii.
Capacitatea de apă utilă (CU) reprezintă cantitatea de apă accesibilă plantelor pe care o
poate reţine solul. Apa care depăşeşte umiditatea corespunzătoare capacităţii de câmp este
accesibilă plantelor, dar nu se păstrează în sol, pierzându-se prin scurgere în adîncime, iar când
umiditatea scade până la coeficientul de ofilire apa nu mai este accesibilă plantelor, fiind reţinută cu
forţe mai mari decât cele de sugere ale rădăcinilor.
Pentru aprovizionarea plantelor ne interesează apa cuprinsă între CC şi CO, denumită apă
utilă. Capacitatea de apă utilă depinde şi se calculează în funcţie de CC şi CO. Din datele prezentate
în tabelul 2.16 se observă că valorile CU variază în funcţie de tipul de sol.
Tabelul 2.16. Variaţia valorilor unor indici hidrofizici la principalele tipuri de sol (după Gr. Obrejanu şi
Şt. Puiu, 1972)
Solul
Valori maxime (% volume)
CH CO CC CU
Nisipos 1 2 6 4
Lutos 8 12 32 20
Argilos 14 24 42 18
Cunoaşterea acestui indice hidrofizic (CU) prezintă importanţă deoarece indică domeniul de
valori în cadrul căruia poate oscila apa folositoare plantelor, arată capacitatea solului de a
înmagazina apa utilă provenită din precipitaţii sau irigaţii, serveşte la calcularea plafonului minim.
Capacitatea solului de cedare a apei (CCA). Prin această noţiune se înţelege cantitatea de
apă care se scurge din sol sau rocă la coborârea nivelului apelor freatice. Mărimea capacităţii de
cedare a apei depinde, pe de o parte, de textura, porozitatea, aşezarea şi starea structurală a solului,
iar pe de altă parte, de situaţia nivelului iniţial şi final al apei. Valoarea maximă a capacităţii de
cedare a apei se realizează atunci când umiditatea solului sau a rocii coboară de la umiditatea
corespunzătoare capacităţii totale pentru apă la umiditatea capacităţii minime pentru apă.
Echivalentul umidităţii (EU) reprezintă cantitatea maximă de apă pe care o probă de sol
saturată cu apă o poate reţine atunci când este supusă unei forţe centrifuge de 1000 ori forţa
gravitaţională. Se determină în laborator prin metoda centrifugării şi reprezintă echivalentul
capacităţii de apă în câmp care se determină mai greu în condiţii de teren.
2.7.4. Proprietăţile hidrofizice ale solului
După Rode se deosebesc următoarele proprietăţi hidrofizice ale solului:
capacitatea de reţinere a apei în sol;
capilaritate;
69