obiectul şi scopul disciplinei - Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de ...

4.1.3. Zonele pedogeografice în Republica Moldova
Zona Silvostepei de Nord cuprinde primele 6 raioane (4 subraioane) şi se delimitează de partea
centrală – Codrii – prin Valea Răutului de Jos, Ciulucului Mic, apoi frontiera în direcţia sud-vest
ajunge la Prut prin valea râuleţului Delia. Zona include Podişul de Nord, Dealurile Prutului Mijlociu
şi Prenistrene. Aceste regiuni deluroase înconjoară câmpia Bălţilor, care coincide cu bazinul
hidrografic al Răutului de Sus.
În această zonă ca urmare a influenţei factorilor pedogenetici s-au format următoarele soluri:
– cenuşii albice;
– cenuşii tipice;
– cenuşii molice;
– cernoziomuri argiloaluviale;
– cernoziomuri levigate;
– cernoziomuri tipice moderat humifere;
– cernoziomuri carbonatice;
– rendzine;
soluri aluviale.
În funcţie de componenţa şi structura spectrului zonal al învelişului de sol, condiţionat de
particularităţile reliefului, climei, vegetaţiei spontane în cadrul zonei de silvostepă se evidenţiază 3
districte:
1. silvostepa propriu-zisă, care ocupă regiunile deluroase cu soluri cenuşii,
cernoziomuri argiloiluviale şi levigate;
2. pratostepa, care ocupă Câmpia Ondulată a Bălţilor cu cernoziomuri tipice şi
levigate;
3. stepa Câmpiei Nistrului Mijlociu cu cernoziomuri carbonatice (A. Ursu, 2006).
Zona Pădurilor Codrilor ocupă o poziţie geografică intermediară, între silvostepa de nord şi
stepa câmpiei de sud. La nord este marcată de Ciulucul Mic, spre nord-est coboară în valea
Răutului, versantul fiind activ afectat de alunecări. În direcţiile sud-est şi sud-vest Colinele Codrilor
foarte lent trec în Câmpia de Sud. Limita sudică trece prin localităţile: Ustia – Cruglic – Cricova –
Chişinău – Băcioi – Rezeni – Cărbuna – Sagaidac – Hârtop – Ceadâr – Lăpuşna – Bujor –
Bălăureşti. Teritoriul regiunii Codrilor parţial aparţine bazinelor hidrografice ale Prutului,
nemijlocit al Mării Negre (Cogâlnic) şi al Nistrului. Lungimea medie a versanţilor este de 1100 m,
depăşind uneori 2000 m. Suprafeţele plane, platourile şi luncile ocupă doar 22%, cu înclinaţia de 2-
6º – 36 %, 6-10º – 24 %, peste 10º – 18 %. Diferenţa locală de altitudini depăşeşte 240 m. Codrii se
află în zona activităţii seismice, terenul fiind supus ridicării cu 6-10 mm anual.
Condiţiile naturale şi învelişul de sol sunt specifice şi foarte neomogene. Relieful Codrilor
prezintă o consecinţă a denudaţiei – eroziunii şi alunecărilor de teren. O formă specifică de aşa
natură reprezintă „hârtoapele” – văile semirotunde provenite prin „prepararea” erozională a
alunecărilor. Alunecările sunt condiţionate de construcţia geologică stratificată şi regimurile
hidrogeologice ale terenurilor. Toată suprafaţa zonei a fost ocupată totalmente de păduri cu fag,
gorun, stejar, carpen. Însă, cu rari excepţii, în cadrul districtelor şi raioanelor pădurilor suprafeţe
considerabile deseori au fost ocupate de vegetaţie ierboasă – de pajişti şi stepe. În intervalul
altitudinilor de 300-430 m, în condiţiile climatice relativ humide (>650 mm), sub influenţa
pădurilor de fag şi gorun, pe straturile alterate ale rocilor terţiare (sarmaţiene) s-au format solurile
brune. Pe culmile dealurilor şi pe părţile superioare ale versanţilor, cu altitudini mai joase (300-150
m) în condiţii climatice mai xeromorfe (550-650 mm), sub pădurile de gorun şi carpen şi stejărişuri,
pe diferite roci sedimentare s-au format solurile cenuşii. Spre periferia Codrilor pe părţile inferioare
ale versanţilor şi terasele râurilor, pe roci luto-argiloase şi loessiode sub diferite asociaţii floristice
(păduri de stejar, pajişti, stepe) s-au format diferite subtipuri de cernoziom (după A. Ursu, 2006).
Zona Stepei Câmpiei De Sud cuprinde 4 raioane (11-14) şi reprezintă o câmpie deluroasă în
partea de nord, spre sud – mai plană, ondulată. Frontiera ei nordică, care delimitează regiunea de
Podişul Central, este convenţională, deoarece colinele Codrilor continuă în direcţiile sud şi sud-est,
122