obiectul şi scopul disciplinei - Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de ...

Direcţiile majore de evoluţie a unei scoarţe de alterare sunt exprimate de modalităţile de
alterare ale rocilor silicatice – allitizarea şi siallitizarea.
Allitizarea – denumirea provine de la simbolul chimic al aluminiului şi de la lithos – piatră.
Această direcţie de evoluţie este o consecinţă a alterării silicaţilor prin hidroliză totală, proces în
care toate elementele chimice, inclusiv siliciul, trec în hidroxizi. Allitizarea se produce în condiţii
de climă caldă şi umedă, în timp îndelungat, fiind specifică regiunilor ecuatoriale şi tropicale umede
(în apa caldă silice este solubilă).
Allitizarea este cunoscută şi sub denumirea de lateritizare (în latină later – cărămidă)
datorită produsului de alterare roşu care rezultă şi care prin uscare se întăreşte şi capătă
aspectul unei cărămizi. Pentru manifestarea lateritizării trebuie să fie îndeplinite două condiţii :
- existenţa unui climat cald şi umed;
- existenţa unei roci parentale care să conţină alumosilicaţi (feldspaţi, mice), alături de minerale
care conţin fier (biotit, piroxeni, olivine, amfiboli).
În lipsa mineralelor care conţin fier, allitizarea generează o scoarţă de alterare exclusiv
aluminoasă (bauxită pură) de culoare albă.
Siallitizarea – denumirea provine de la simbolurile chimice ale siliciului şi aluminiului şi de
la lithos – piatră. Are loc prin alterarea silicaţilor în urma unei hidrolize parţiale cu formare de
minerale argiloase.
Cauza principală a hidrolizei parţiale este temperatura relativ scăzută a apei, motiv pentru
care siallitizarea se produce în regiunile cu climă temperată moderată.
Scoarţele de alterare pot fi diferenţiate după compoziţia mineralogică şi cea chimică,
principalele tipuri fiind următoarele :
- litogen sau detritic-grosier – caracterizat prin predominarea fragmentelor de rocă şi a
mineralelor primare, reprezintă primul stadiu şi are o grosime foarte redusă. Poate prezenta
subtipurile silicato-litogen şi carbonato-litogen;
- aluminosiallitic – caracterizat prin prezenţa mineralelor argiloase de tip cloritic, a
aluminiului mobil şi prezintă reacţie acidă;
- siallitic – caracterizat prin prezenţa mineralelor argiloase tristratificate şi poate prezenta
subtipurile siallitic propriu-zis, carbonato-siallitic şi halosiallitic;
- allitic (ferallitic) – caracterizat prin dominanţa procesului de allitizare (ferallitizare), dar pot
apărea şi minerale argiloase caolinitice (bistratificate);
- de tranziţie – realizează tranziţia între tipul siallitic şi cel allitic (ferallitic) şi pot rezulta şi
prin alterarea calcarelor impure, caz în care sunt cunoscute sub denumirea de terra rossa sau terra
fusca. Prezintă subtipurile siallito-allitic şi siallito-feritic.
17