obiectul şi scopul disciplinei - Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de ...

• sistemul de cultură practicat (extensiv - intensiv);
• braţele de lucru disponibile în localitate sau în zonă.
Cauzele speciale pot şi ele influenţa valoarea pământului. Dintre acestea amintim:
a) Cauze care dau o tendinţă de majorare a valorii:
• valoarea socială a pământului, ce conferă posesorilor siguranţă, un agrement şi o posibilitate de
muncă;
• preţul produselor agricole, care prin majorare influenţează creşterea valorii pământului;
• criza mobiliară mai accentuată din cauza crizei financiare, adică atunci când capitalurile nu sunt
plasate în bunuri mobiliare, ele se întorc către plasamente în bunuri rurale.
b) Cauze care imprimă o tendinţă de scădere a valorii pământului:
• criza agricolă generală;
• deficitul braşelor de muncă;
• mărimea salariilor muncitorilor agricoli;
• impozitele fiscale ş.a.
5.2.7. Zonarea agroecologică
Zonarea agroecologică reprezintă un exemplu de aplicare a unui set de concepte, principii şi
linii metodologice iniţiat de FAO în anul 1976 (C.V Patriche, 2003).
FAO a elaborat şi implementat Proiectul Zonelor Agroecologice la scară continentală
(1:5000000). Ulterior această metodologie a fost aplicată la diferite scări de spaţiu, de la nivel
regional şi naţional, până la nivel local.
Zonele agroecologice sunt definite ca secţiuni ale terenului care sunt caracterizate printr-o
uniformitate relativă a condiţiilor climatice, geomorfologice şi pedologice şi/sau a învelişului
vegetal. In zonarea agroecologică un rol important îl prezintă noţiunea de perioadă de creştere care
exprimă acea perioadă din an în care, condiţiile termice şi de umiditate sunt favorabile pentru
creşterea plantelor. Perioada de creştere (FAO, 1979) este caracterizată prin valori ale precipitaţiilor
medii lunare mai mari sau cel puţin egale cu jumătate din valorile medii lunare corespunzătoare ale
evaporaţiei potenţiale. După precizările făcute de FAO (1979) perioada de creştere poate fi de patru
tipuri:
• perioadă de creştere normală, caracterizată printr-o perioadă umedă şi două intermediare;
• perioadă de creştere intermediară care nu prezintă perioadă umedă;
• perioadă de creştere integral umedă, cu precipitaţii mai mari decât evapotranspiraţia
potenţială, pe tot parcursul anului;
• perioadă de creştere integral uscată, cu precipitaţii mai mici decât jumătate din
evapotranspiraţia potenţială pe tot parcursul anului, situaţie in care creşterea nu se poate desfăşura.
În delimitarea perioadei de creştere se va ţine seama de pragurile biologice ale diferitelor
plante de cultură.
Zonarea agroecologică a terenurilor cuprinde trei etape:
1. etapa inventarierii tipurilor de utilizare a terenului;
2. inventarierea resurselor terenului;
3. cuantificarea resurselor terenului.
Tipurile de utilizare a terenului vor fi caracterizate din punct de vedere al cerinţelor plantelor
faţă de climă, sol şi relief. Este cunoscut faptul că cerinţele fotosintetice ale plantelor depind de
tipul de fotosinteză şi de răspunsul acesteia la condiţiile termice şi al radiaţiilor solare.
În etapa inventarierii resurselor terenului are loc realizarea unei baze de date care va
cuprinde informaţii despre:
• resursa climatică a regiunii;
• resursa edafică şi geomorfologică;
• utilizarea actuală a terenului;
• limitele administrative ale teritoriului.
139