obiectul şi scopul disciplinei - Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de ...

acumularea materiei organice, formarea şi migrarea argilei, stagnarea apei din pânza freatică şi
precipitaţii. În acest mod s-au diferenţiat o serie de straturi naturale cu caracteristici morfologice şi
analitice proprii, denumite orizonturi de sol.
Dacă se execută o secţiune verticală printr-un sol (de la suprafaţă şi până la roca prin
transformarea căreia s-a format), se constată existenţa unor straturi ce se deosebesc unele de altele
prin anumite proprietăţi, straturi denumite orizonturi. Ansamblul acestor orizonturi constituie ceea
ce se cunoaşte sub numele de profil de sol.
El se identifică practic cu o secţiune verticală realizată într-un sol şi reprezintă unitatea
naturală de studiu în domeniul pedologiei.
Apariţia şi existenţa profilului de sol, este condiţionată de manifestarea unor procese
specifice de formare a solurilor, denumite procese pedogenetice.
În timpul solificării, datorită manifestării unor procese pedogenetice diferite, constituenţii
minerali şi organici suferă deplasări, acumulări şi transformări în profilul de sol, formându-se
straturi caracteristice, cu proprietăţi diferite, numite orizonturi de sol.
Orizontul de sol reprezintă un strat natural unitar din punct de vedere al proprietăţilor
morfologice şi analitice, format prin aceleaşi procese pedogenetice.
Din punct de vedere morfologic, orizonturile de sol se diferenţiază după culoare, structură,
textură, consistenţă, prezenţa unor neoformaţii. De asemenea, din punct de vedere analitic
orizonturile de sol se deosebesc prin conţinutul în humus, valoarea pH-ului, gradul de saturaţie în
baze, indicele de diferenţiere texturală, etc.
Orizonturile de sol pot avea anumite caracteristici definitorii pentru o clasă sau un tip de sol
şi în acest caz sunt considerate orizonturi de diagnostic. Orizontul de diagnostic reprezintă orice
orizont de sol care constituie un criteriu pentru definirea unităţilor taxonomice din sistemul de
clasificare al solurilor. Orizontul de diagnostic este caracterizat atât prin însuşiri exprimate
cantitativ (grosime, conţinut de argilă, conţinut de materie organică), cât şi prin procesele
pedogenetice care au contribuit la formarea lui.
2.1.2. Procesele pedogenetice
Pedogeneza, în sensul procesului de formare a solului, reprezintă totalitatea fenomenelor
fizice, chimice şi biologice, care se manifestă în partea superficială a litosferei şi care determină
transformări şi deplasări de substanţe şi importante schimburi de energie şi materie. Astfel, în sol se
produc în permanenţă transformări şi translocări ale constituenţilor, structurări şi reorganizări ale
acestora şi pierderi sau aporturi de constituenţi. Toate aceste procese se desfăşoară sub influenţa
puternică a factorilor de mediu.
Energia necesară manifestării acestor procese este solară, sintetizată în biomasa din sol,
gravitaţională (deplasarea apei în sol) şi chimică (datorată reacţiilor de oxidare). Procesul de
formare a solului este îndelungat şi are ca punct iniţial roca sau materialul parental şi ca punct final
stadiul de echilibru (climax) între condiţiile de mediu, procesele pedogenetice şi aspectul profilului
de sol.
În acest fel, diferitele tipuri de sol, se află în multiple stadii evolutive, între punctul iniţial şi
cel final al pedogenezei.
Procesele pedogenetice pot fi clasificate după cum urmează:
I. de transformare;
II. de translocare;
III. de uniformizare;
IV. de aport şi transport.
I. Procese pedogenetice de transformare. Acest tip de procese determină modificări pe loc
("in situ") care afectează atât componentul mineral cât şi pe cel organic.
1. A l t e r a r e a. Procesul de alterare poate fi analizat sub două aspecte, primul aflat în strânsă
legatură cu fazele iniţiale ale formării solului şi anume apariţia scoarţei de alterare, iar cel de-al
doilea, legat de manifestarea directă în profilul de sol şi condiţionarea apariţiei unor orizonturi
specifice.
19