4.1.2. Regionarea pedogeografică în Republica Moldova Drept bază pentru regionarea pedogeografică contemporană servesc hărţile pedologice după care se stabilesc hotarele diferitor asociaţii <strong>de</strong> sol. Cu cât scara hărţii este mai mare, cu atât regionarea va fi mai <strong>de</strong>taliată. Anterior, în lipsa hărţilor <strong>de</strong> sol, a fost utilizată şi altă metodă regionării în baza cercetărilor teritoriului şi generalizării informaţiei <strong>de</strong>spre învelişul <strong>de</strong> sol. „Regionarea pedologică (pedogeografică, agropedologică, ecopedologică) are drept scop evi<strong>de</strong>nţierea terenurilor sau a regiunilor, care se <strong>de</strong>osebesc prin caracterul general al învelişului <strong>de</strong> sol – predominarea unor tipuri sau subtipuri zonale (automorfe), legităţile etajării altitudinale, caracterul răspândirii solurilor intrazonale etc” (A. Ursu, 2006). Rezultatele regionării pedogeografice pot fi utilizate pentru alte regionări speciale, precum şi în scopuri practice în diferite domenii <strong>de</strong> activitate. În acest scop regionarea pedogeografică presupune o caracterizare complexă ale teritoriilor unităţilor taxonomice care inclu<strong>de</strong>: indicii condiţiilor climatice (suma precipitaţiilor anuale şi a perioa<strong>de</strong>i <strong>de</strong> vegetaţie, temperatura medie anuală, suma temperaturilor active >10°, coeficientul umidităţii ş.a.); particularităţile reliefului (altitudinile maximă şi medie, dimensiunile, suprafeţele şi expoziţia versanţilor); particularităţile rocilor parentale (suprafeţe ocupate <strong>de</strong> argile, luturi, loessuri, luturi nisipoase, calcare, aluviuni ş.a.); caracteristica vegetaţiei; componenţa învelişului <strong>de</strong> sol (suprafeţele ocupate <strong>de</strong> diferite soluri) (A. Ursu, 2006). Unităţile taxonomice, folosite pentru regionarea pedogeografică sunt: zona; provincia; districtul; raionul; microraionul. În monografia „Raioanele pedogeografice şi particularităţile regionale <strong>de</strong> utilizare şi protejare a solurilor” A. Ursu prezintă următoarele <strong>de</strong>finiţii a unităţilor taxonomice: Zona este arealul răspândirii predominante a tipului zonal (automorf) <strong>de</strong> sol şi al altor soluri zonale şi intrazonale care îl însoţesc. Provincia reprezintă o parte a zonei, care se <strong>de</strong>osebeşte prin caracterul general al învelişului <strong>de</strong> sol, condiţionat <strong>de</strong> particularităţile regionale ale climei (continentalism). Districtul este o parte a provinciei, care se <strong>de</strong>osebeşte prin componenţa spectrului altitudinal <strong>de</strong> soluri zonale. Raionul este o parte a districtului, care se <strong>de</strong>osebeşte prin predominarea şi răspândirea anumitor subtipuri <strong>de</strong> soluri zonale. Microraionul reprezintă o mică parte a unui raion (sau subraion), ale cărui înveliş <strong>de</strong> sol şi condiţii naturale se <strong>de</strong>osebesc esenţial <strong>de</strong> cele ale unităţii pedogeografice respective prin unele particularităţi locale. Conform regionării pedogeografice teritoriul Republicii Moldova, se împarte în 3 zone <strong>de</strong> sol, 5 provincii, 7 districte, 14 raioane. În cadrul raioanelor se evi<strong>de</strong>nţiază 8 subraioane şi 80 <strong>de</strong> microraioane (I. Krupenikov, A. Ursu, 1984, A. Ursu, 2006). În tabelele 4.1-4.6 şi fig. 2. sunt prezentate raioanele şi subraioanele pedogeografice: particularităţile reliefului şi rocilor parentale, componenţa învelişului <strong>de</strong> sol şi suprafeţele terenurilor agricole.
Fig. 4.2. Raioanele şi subraioanele pedogeografice (după A.Ursu, 2006) 115
- Page 1 and 2:
UNIVERSITATEA DE STAT „ALECU RUSS
- Page 3 and 4:
2.6.2.3 Plasticitatea 62 2.6.2.4 Ad
- Page 5 and 6:
PREFAŢĂ Solul este considerat ca
- Page 7 and 8:
Importanţa celor două ştiinţe a
- Page 9 and 10:
- A stabilit proprietăţile specif
- Page 11 and 12:
CAPITOLUL I. BAZELE GEOLOGIEI ŞI M
- Page 13 and 14:
suprafaţa scoarţei, precum şi de
- Page 15 and 16:
latura de 0,000 0001 cm, suprafaţ
- Page 17 and 18:
Direcţiile majore de evoluţie a u
- Page 19 and 20:
acumularea materiei organice, forma
- Page 21 and 22:
orizonturile gleice (G) si stagnogl
- Page 23 and 24:
În general, rocile hiperacide şi
- Page 25 and 26:
Bacteriile populează anumite solur
- Page 27 and 28:
păstrându-se numai în partea inf
- Page 29 and 30:
Orizont P (arabil). Este un strat a
- Page 31 and 32:
Cuirasele reprezintă orizonturi su
- Page 33 and 34:
2.2. TEXTURA (COMPONENŢA GRANULOME
- Page 35 and 36:
Tabelul 2.3. Aprecierea pe teren a
- Page 37 and 38:
Resturi organice iniţiale Produse
- Page 39 and 40:
importante pentru nutriţia plantel
- Page 41 and 42:
heterotrofe - acţionează asupra c
- Page 43 and 44:
În procesul humificării deosebim
- Page 45 and 46:
la cele de pădure. Valoarea raport
- Page 47 and 48:
2.4. PROPRIETĂŢILE CHIMICE ALE SO
- Page 49 and 50:
Capacitatea de adsorbţie mecanică
- Page 51 and 52:
neutră (pH=7). Obişnuit se folose
- Page 53 and 54:
soluţia solului capătă o presiun
- Page 55 and 56:
2.5.1. Principalele tipuri de struc
- Page 57 and 58:
contra, dacă coagularea este rever
- Page 59 and 60:
2.6. PROPRIETĂŢI FIZICE GENERALE
- Page 61 and 62:
efectuarea unor calcule simple, uti
- Page 63 and 64: Lucrarea solului la umiditatea de a
- Page 65 and 66: Mişcarea apei în stare de vapori
- Page 67 and 68: Valoarea minimă a indicelui pF est
- Page 69 and 70: prin evapotranspiraţie, se ajunge
- Page 71 and 72: Percolativ - unde suma precipitaţi
- Page 73 and 74: 2.8. AERUL DIN SOL. PROPRIETĂŢILE
- Page 75 and 76: 2.9.1. Noţiuni generale. 2.9.2. Pr
- Page 77 and 78: 2.10. FERTILITATEA SOLULUI Fertilit
- Page 79 and 80: CAPITOLUL III. CLASIFICAREA SOLURIL
- Page 81 and 82: ar fi Soil Taxonomy, FAO, IRB, WRB.
- Page 83 and 84: stabileşte o anumită terminologie
- Page 85 and 86: cantităţii mici de precipitaţii,
- Page 87 and 88: IX. Soluri organice 30. HISTOSOLS (
- Page 89 and 90: 3.2. CLASIFICAREA SOLURILOR MOLDOVE
- Page 91 and 92: ♦ hidric (h) - umed, cu exces de
- Page 93 and 94: Fig. 3.1. Harta solurilor Republici
- Page 95 and 96: Orizont genetic Adâncime, cm Higro
- Page 97 and 98: Orizont genetic Adâncime, cm Higro
- Page 99 and 100: ‣ Solurile cenuşii vertice se fo
- Page 101 and 102: Orizont genetic Adâncime, cm Higro
- Page 103 and 104: Orizont genetic Adâncime, cm Higro
- Page 105 and 106: nuanţe verzui, cu o structură bul
- Page 107 and 108: ‣ Mocirlele gleice sunt permanent
- Page 109 and 110: Orizontul genetic Adîncimea, cm Hi
- Page 111 and 112: CAPITOLUL IV. GEOGRAFIA SOLURILOR 4
- Page 113: Fig. 4.1. Harta solurilor lumii (ft
- Page 117 and 118: Tabelul 4.2. Parametrii reliefului
- Page 119 and 120: Tabelul 4.4. Condiţiile climatice
- Page 121 and 122: Tabelul 4.6. Suprafeţele terenuril
- Page 123 and 124: foarte lent transformându-se în d
- Page 125 and 126: CAPITOLUL V. CARTAREA. CALITATEA Ş
- Page 127 and 128: Categoria a II-a - Regiunile de şe
- Page 129 and 130: porneşte tot de la profilul solulu
- Page 131 and 132: Datele hidrografice şi hidrogeolog
- Page 133 and 134: Cercetările de sol în vederea pre
- Page 135 and 136: • panta; • expoziţia; • medi
- Page 137 and 138: Nota medie (Bm) pentru grupul de so
- Page 139 and 140: • sistemul de cultură practicat
- Page 141 and 142: CAPITOLUL VI. PROCESELE DE DEGRADAR
- Page 143 and 144: în regiunea câmpiilor joase şi l
- Page 145 and 146: imobilizate sub formă de compuşi
- Page 147 and 148: Consumul de potasiu al plantelor es
- Page 149 and 150: configuraţia reliefului nivelul ri
- Page 151 and 152: submarinele nucleare; depozitele de
- Page 153 and 154: În cazul unei alunecări de teren
- Page 155 and 156: datorată acţiunii picăturilor de
- Page 157 and 158: Eroziunea prin apă. Eroziunea prin
- Page 159 and 160: transportate. Decopertarea se reali
- Page 161 and 162: BIBLIOGRAFIE 1. ANDRIEŞ, S., URSU,