obiectul şi scopul disciplinei - Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de ...

IX. Soluri organice
30. HISTOSOLS (Histosolurile) – HS. Denumirea provine din greacă de la histos=ţesut şi
reprezintă soluri organice saturate cu apă perioade lungi ale anului. Prezintă la suprafaţă un orizont
gros (>40-60 cm) de materie organică aflată în diferite stadii de descompunere. Ocupă 1,8 % în
zonele cu turbării din zona subpolară şi tropicală umedă (Câmpia Siberiei de Vest, Câmpia
Amazonului). Pot fi cultivate numai în condiţii foarte stricte deoarece sunt afectate de subsidenţă,
pot lua foc, iar dacă sunt drenate prea mult, materia organică se usucă şi poate fi spulberată.
O suprafaţă considerabilă a uscatului (995 milioane ha) este lipsită de covorul solului.
Totodată, suprafaţa uscatului cu înveliş permanent de sol este în jur de 13.392 milioane ha.
Grupul de lucru privind BMRRS a mai propus şi următoarea terminologie privind profilul de
sol.
Caracteristica este o trăsătură observabilă şi măsurabilă a solului (de ex. culoarea, pH-ul,
textura etc.). Asamblajul este o combinaţie specifică de caracteristici şi sunt indicatoare pentru
procesul de formare a solurilor. Orizontul este un strat care constă din unul sau din două asamblaje
care au un grad minim, de exprimare pe o grosime minimă şi care este distinct de asamblajele care
apar în straturile imediat deasupra sau dedesubt.
Solul (pedonul) este o combinaţie verticală specifică de orizonturi, apărând în cadrul unei
adâncimi, care este considerată a fi rezultatul unui set de procese prezente sau trecute de formare a
solului.
Secvenţa este o variaţie laterală a felului de orizonturi şi a combinaţiilor lor vertice, corelată
cu trăsăturile landşaftului (spre ex. panta, materialul parental, vegetaţia etc.)
In acest sistem de clasificare se merge pe linia unificării tendinţelor diverse prezentate in
pedologia contemporană. Sistemul are o bază genetică, care este în primul rând cantitativă şi care
nu exclude posibilitatea introducerii de noi definiţii.
3.1.3.4. Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor (SRTS-2003)
În anul 2003 s-a adoptat o clasificare modernă întitulată Sistemul Roman de Taxonomie a
Solurilor (SRTS), elaborat de Institutul de Cercetari pentru Pedologie, clasificare care este în
concordanţă cu cerintele cuprinse în World Reference Base for Soil Resources (WRB). Noua
clasificare grupează solurile pe baza procesului genetic caracteristic şi a orizonturilor diagnostice.
Proprietăţile solurilor şi orizonturilor cu actuala lor semnificaţie pot fi măsurate şi identificate pe
teren, fapt care asigură sistemului precizie si obiectivitate.
SRTS are la baza trei unităţi taxonomice: clasa de sol, grupează solurile cu acelasi orizont
diagnostic; tipul de sol, unitate inferioară clasei, grupează solurile care se disting prin acelaşi tip de
procese pedologice şi aceeaşi succesiune de orizonturi; subtipul de sol diferenţiază solurile în
funcţie de prezenţa sau absenţa unor orizonturi de tranziţie între două tipuri.
Clasele si tipurile principale de soluri.
1. Protisolurile (solurile neevoluate) sunt soluri în stadiu încipient de formare, cu profil încă
incomplet diferenţiat, lipsit de orizonturi diagnostice; prezintă cel mult un orizont A sau O sub 20
cm grosime, fără alte orizonturi caracteristice. Din această categorie fac parte: litosolul, regosolul,
psamosolul, aluvisolul şi entiantrosolul.
2. Cernisolurile (molisolurile) se caracterizează printr-un orizont A molic. În această clasă
sunt incluse următoarele tipuri: kastanoziom (sol balan), cernoziom calcaric (cernoziom
carbonatic), cernoziom, cernoziom cambic, faeoziom cambic (sol cernoziomoid cambic), faeoziom
argic (sol cernoziomoid argiloiluvial, cernoziom argiloiluvial), faeoziom greic (sol cenusiu),
faeoziom marmic (pseudorendzina) şi rendzina.
3. Umbrisolurile sunt caracterizate printr-un orizont A umbric (Au). Includ urmatoarele
tipuri: nigrosolul (solul negru acid) şi humosiosolul (solul humico-silicatic).
4. Cambisolurile sunt caracterizate prin prezenţa unui orizont B cambic (Bv), cu excepţia
acelor soluri care îndeplinesc condiţia de a fi molisoluri, umbrisoluri, hidrisoluri (soluri hidromorfe)
sau salsodisoluri (soluri halomorfe). Includ următoarele tipuri: eutricambisolul (solul brun eumezobazic),
terra rossa (solul roşu) şi districambisolul (solul brun acid).
87