obiectul şi scopul disciplinei - Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de ...

joase. În acest sens, adâncimea critică de la care se produce excesul de umiditate variază de la stepă,
la silvostepă şi sub pădure.
Factorul hidrologic. Reţeaua hidrografică cu alimentare de ploaie şi regim torenţial,
constituie o sursă a excesului de umiditate prin revărsările pe care le produce la viituri. În acest caz,
excesul de umiditate este cu atât mai pronunţat cu cât frecvenţa şi durata revărsărilor sunt mai mari.
De asemenea, reţeaua hidrografică determină prin densitate şi adâncime drenajul natural al zonelor
învecinate şi implicit intensitatea excesului de umiditate. În acest sens, o reţea hidrografică rară
determină în perioadele ploioase o acumulare a apei în zonele învecinate datorită drenajului
necorespunzător şi apariţia excesului de umiditate, fenomen care se produce şi în cazul existenţei
unei reţele dense de văi torenţiale, cu viituri frecvente. Totodată, un accentuat exces de umiditate se
produce şi în cazul unei reţele hidrografice puţin adânci şi colmatate, care are patul albiei situat
deasupra cotei zonelor învecinate, pe care le inundă frecvent.
Factorul geomorphologic. Relieful, prin intermediul pantei şi al microformelor sale,
constituie unul din principalii factori favorizanţi ai instalării excesului de umiditate. Astfel, el
influenţează drenajul natural al unui teren şi deci, gradul de umezire al solurilor. Excesul de
umiditate apare frecvent în zonele de luncă, câmpii joase şi terase, precum şi în zonele depresionare.
Acest lucru este determinat de microrelief, care impune redistribuirea apei provenite din precipitaţii.
În regiunile cu pante reduse, apa provenită din precipitaţii şi topirea zăpezii se scurge foarte lent,
solurile fiind în permanenţă supraumezite, apărând pericolul înmlăştinirii.
Factorul pedolitologic. Factori favorizanţi ai apariţiei excesului de umiditate sunt şi
prezenţa unei roci parentale impermeabile sau a unor orizonturi de sol argiloase sau tasate pe
adâncime mare. Aceste caractere ale solului sau ale substratului, determină o permeabilitate redusă
şi un drenaj intern slab al solului. În aceste condiţii, cu cât solul este mai argilos, cu atât excesul de
umiditate este mai frecvent şi de durată mai mare. Lucrările agricole, prin distrugerea structurii în
stratul arabil, compactizare excesivă şi reducerea conţinutului în humus, reduc infiltraţia favorizând
instalarea excesului de umiditate.
Factorul antropic. Intervenţia neraţională a omului asupra mediului poate provoca excesul
de umiditate sau extinderea şi intensificarea manifestării lui prin următoarele acţiuni:
aplicarea unor agrotehnici necorespunzătoare care duc la tasarea solului şi la apariţia
«talpei plugului» (orizontului de hardpan) ;
aplicarea neraţională a irigaţiei şi ridicarea nivelului freatic;
realizarea unor acumulări de apă în zonele de şes;
bararea scurgerii de suprafaţă prin amplasarea unor ramblee de drumuri, căi ferate;
lipsa de intreţinere a albiilor cursurilor de apă şi a canalelor.
Efectele excesului de umiditate. Excesul de umiditate determină în sol multiple şi
complexe procese chimice, fizice şi biologice, cu efecte negative asupra acestuia dar şi asupra
plantelor. Umezirea excesivă provoacă în sol procese de pseudogleizare, gleizare şi amfigleizare, iar
atunci când apa în exces are conţinut ridicat de săruri solubile, procese de salinizare şi alcalizare.
Procesul de gleizare se datorează pânzei freatice, atunci când aceasta se află aproape de suprafaţă,
cu alte cuvinte la o adâncime mai mică de doi metri. El implică practic existenţa în sol a unui exces
de umiditate de natură freatică, proces frecvent în zonele de luncă, delte, câmpii de divagare sau
terase inferioare. Procesul de pseudogleizare este datorat de asemenea prezenţei în sol a unui exces
de umiditate provenit însă din precipitaţiile atmosferice. Acest proces se produce frecvent în zonele
piemontane, pe podurile teraselor sau pe funduri de depresiuni. Procesul de amfigleizare implică
existenţa în sol a unui exces de umiditate de natură atât freatică cât şi pluvială şi se manifestă
frecvent la baza versanţilor din regiunea de deal-podiş sau la racordul dintre depresiuni şi unităţile
înconjurătoare mai înalte. Aceste procese determină un regim aerohidric nefavorabil în sol, lipsa
aerisirii împiedicând activitatea microorganismelor aerobe care asigură descompunerea materiei
organice în compuşi simpli, solubili în apă, asimilabili de către plante. Se remarcă de asemenea,
pierderea parţială a fierului în pânza freatică, precum şi îmbogăţirea în argilă, scăzând
permeabilitatea. Reacţiile de reducere exercită o influenţă nefavorabilă asupra compuşilor de fosfor
şi sulf care sunt trecuţi în compuşi neasimilabili. În aceste condiţii, elementele nutritive rămân
144