obiectul şi scopul disciplinei - Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de ...

Percolativ – unde suma precipitaţiilor este cu mult mai mare, decât transpiraţia şi evaporaţia
(ETP). Este caracteristic solurilor de stepă.
Exudativ – este caracteristic solurilor de stepă şi silvostepă cu pânze freatice aflate la
adâncimi critice. Solul pierde prin evaporare mai multă apă decât primeşte datorită ridicării
nivelului freatic prin capilaritate care alimentează în permanenţă solul, care este tot timpul
supraumezit de jos în sus.
Stagnant – este caracteristic solurilor greu permeabile situate pe suprafeţe plane,
microdepresiuni sau la baza versanţilor, în regiuni umede. Apa stagnează în sol uneori chiar de la
suprafaţă, solul prezentând exces de apă.
Pergelic – este caracteristic regiunilor cu îngheţ permanent, când în perioada caldă a anului
partea superioară a solului se dezgheaţă şi deasupra stratului îngheţat se formează apă stagnantă
care se consumă prin evaporare şi scurgeri laterale. Solul este permanent umed.
De irigaţie – apare la solurile irigate, unde se produce o umezire mai profundă şi repetată a
solului fără a fi schimbat însă regimul hidric natural.
2.7.6. Soluţia solului – apa din sol, care conţine în stare de dispersie ionică, moleculară sau
coloidală diferite substanţe. Compoziţia soluţiei solului depinde de cantitatea şi calitatea precipitaţiilor
atmosferice, de compoziţia fazei solide a solului, de alcătuirea cantitativă şi calitativă a materialului
stratului vegetal al biocenozelor, de activitatea vitală a mezofaunei şi a microorganismelor.
Compoziţia soluţiei solului suferă permanent modificări datorită activităţii plantelor superioare, prin
extragerea de către rădăcinile acestora a unor compuşi, şi invers, prin pătrunderea unor substanţe, prin
secreţii ale rădăcinilor plantelor etc.
Substanţele minerale, organice şi organo-minerale care intră în compoziţia fazei lichide a solului
se pot prezenta sub formă de combinaţii solubile (dizolvate) sau combinaţii coloidale.
Substanţele coloidale sunt reprezentate prin săruri ale acidului silicic, ale oxizilor de fier şi de
aluminiu, prin combinaţii organice şi organo-minerale. Se apreciază că, în general, coloizii reprezintă
de la 1/10 până la 1/4 din cantitatea totală de substanţe care se găsesc în soluţia solului.
Cei mai importanţi cationi care se pun în evidenţă în soluţia solului sunt: Ca 2+ , Mg 2+ , Na + , K +
NH 4 + , H + , Al 3+, Fe 3+ , Fe 2+ , iar dintre anionii mai răspândiţi sunt: HCO 3 - , CO 3 2- , NO 2 - , Cl - , SO 4 2- ,
H 2 PO 4 - , HPO 4 2- .
Fierul, aluminiul şi multe microelemente (Cu, Ni, V, Cr etc.) se găsesc în soluţia solului mai
ales sub formă de combinaţii complexe organominerale, în care partea organică a complexelor este
reprezentată de către acizii humici şi acizi organici cu molecule mici, de către polifenoli şi alte
substanţe organice. Cantitatea de substanţă organică din faza lichidă a solului se micşorează pe
adâncimea profilului de sol, datorită intensificării migrării substanţelor solubile pe profilul de sol.
Împreună cu substanţele organice migrează şi fierul. În soluţia solului, până la 80-95% din fier este
puternic legat în complexe organo-minerale.
În general, la solurile de stepă (cernoziomuri) concentraţia soluţiei solului este mai mare decât
în solurile podzolice. Având în vedere activitatea biologică mai intensă a acestor soluri şi că în cele
de stepă creşte conţinutul în ioni bicarbonaţi, reacţia lor devine neutră sau slab alcalină. Sub
acţiunea vegetaţiei de stepă se constată creşterea concentraţiei şi a altor cationi şi anioni (Ca 2+ ,
Mg 2+ , Cl - , SO 4 2- ); în soloneţuri creşte brusc cantitatea ionilor de Na + , a ionilor CO 3 2- , determinând
la acestea reacţia alcalină a soluţiei solului.
Compoziţia soluţiei solului este influenţată de temperatura şi umiditatea din sol, de
intensitatea microflorei şi microfaunei solurilor, de metabolismul plantelor superioare, de procesele
de descompunere a resturilor organice din sol, ceea ce determină dinamica concentraţiei soluţiei
71