obiectul şi scopul disciplinei - Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de ...

2.10. FERTILITATEA SOLULUI
Fertilitate este proprietatea solului de a pune la dispoziţia plantelor, în cantitate mai mică sau mai
mare, elementele nutritive în condiţiile unui regim aero-hidric corespunzător cerinţelor plantelor.
Fertilitatea este proprietatea esenţială a solului; prin ea solul se deosebeşte de rocile din care a
provenit.
Dintre condiţiile materiale necesare existenţei omenirii, activităţii productive a oamenilor, o
importanţă deosebită prezintă solul. Astfel, procesul producţiei agricole este legat în mod nemijlocit
de sol. Acesta este principalul mijloc de producţie în agricultură. În industrie, excluzând ramurile
extractive, solul acţionează ca fundament, ca loc, ca o bază spaţială de acţiune.
În agricultură, cantitatea şi calitatea produselor depind direct de fertilitatea solului, de starea
lui calitativă, de caracterul folosirii lui. Aici solul funcţionează ca un factor activ al procesului de
producţie. Spre deosebire de mijloacele de producţie folosite în industrie care în procesul producţiei
se uzează (maşini, unelte etc), fertilitatea solului, în cazul aplicării unui sistem raţional de
agricultură, poate fi sporită continuu, iar măsurile tehnice folosite pentru obţinerea de recolte mari
constituie în acelaşi timp mijloace pentru ridicarea fertilităţii solului. Acest specific imprimă
agriculturii o serie de particularităţi, care o deosebesc de celelalte ramuri de producţie.
Producţia agricolă care furnizează omenirii hrana necesară existenţei sale, precum şi materia
primă pentru numeroase ramuri ale industriei, se bazează pe proprietatea pe care o au plantele de a
transforma substanţele minerale în materie organică, folosind energia solară. Plantele pot
transforma energia cinetică a luminii solare în energie potenţială, acumulată în materia organică
având un randament cu atât mai mare cu cât vor găsi în sol apă şi substanţe nutritive minerale în
cantitate corespunzătoare cerinţelor fiecărui sol, specii etc. Prin urmare, cu cât fertilitatea solului
este mai mare, cu atât se obţin mai multe produse agricole pe o unitate de suprafaţă, la aceleaşi
investiţii de muncă şi mijloace materiale.
În mod obişnuit, un sol posedă de fertilitate naturală şi fertilitate artificială.
Fertilitatea naturală a solului se formează sub acţiunea bioacumulativă a asociaţiilor
vegetale din diferite zone bioclimaterice. Fertilitatea naturală este determinată de ansamblul
însuşirilor fizice, chimice şi biologice ale solului, care se manifestă în contextul unor condiţii
climatice date. Fertilitatea naturală este, prin urmare, o însuşire caracteristică solului privit ca un
corp natural în sensul definiţiei date de Dokuceaev. Bilanţul acumulării substanţelor nutritive şi a
materiei organice în sol sub acţiunea asociaţiilor vegetale diferă în funcţie de climă, rocă, relief etc.
Ca urmare, fertilitatea naturală într-un caz poate fi foarte ridicată, ca de exemplu, la cernoziomurile
tipice şi levigate din nordul Moldovei, iar în altele mai scăzută, ca bunăoară la cernoziomurile
carbonate şi solurile sărăturate de la sudul Moldovei.
Două suprafeţe de teren cu aceleaşi insuşiri chimice, care au aceeaşi fertilitate naturală, pot
produce cantităţi diferite de produse agricole datorită faptului că substanţele nutritive din acestea
pot fi valorificate imediat de către plante, deoarece se găsesc sub forme diferite de accesibilitate.
Aceasta este fertilitatea efectivă, necesară de luat în consideraţie în agricultură.
În decursul istoriei agriculturii, fertilitatea naturală a solului a fost modificată prin investiţii
de muncă vie şi materializată prin factorii tehnico-economici, ceea ce a dat naştere la aşa-numita
fertilitate artificială. Fertilitatea artificială se creează de om, ca rezultat al acţiunii lui asupra
solului, prin lucrări agrotehnice, aplicarea îngrăşămintelor, asolamentelor raţionale, a lucrărilor
ameliorative etc. Din momentul în care o anumită suprafaţă de teren este luată în cultură, iar solul
devine astfel un mijloc de producţie şi într-o anumită măsură un produs al muncii omeneşti, alături
de fertilitatea naturală solul capătă şi o fertilitate artificială. Solul, ca purtător al fertilităţii, trebuie
privit în strânsă legătură cu alţi factori naturali care influenţează asupra recoltei culturilor, cum sunt
condiţiile climaterice, geomorfologice, hidrogeologice ş.a. Influenţa acestor factori asupra recoltelor
se exercită prin intermediul solului.
Deşi deosebim fertilitatea naturală de fertilitatea artificială, dar în practică ele sunt
indisolubil legate şi nu pot fi separate. Cu cât un anumit sol a fost supus lucrărilor culturale un timp
77