obiectul şi scopul disciplinei - Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de ...

♦ hidric (h) - umed, cu exces de umezeală, acvifer;
♦ gleic (g) - cu diferite forme de oxidare-reducere (pete ruginoase, marmorizare);
♦ turbos (t) - mlaştinos, cu straturi de turbă;
♦ scheletic (sc) - conţine fragmente de rocă dură (calcar, gresie) >5 %.
Denumirea solului la nivel de tip şi subtip este condiţionată de predominarea unor sau altor
caractere, iar îmbinările lor multiple condiţionează formarea unui spectru larg de unităţi
taxonomice.
„Fiecare sol prezintă o îmbinare a orizonturilor cu simbolurile respective. Astfel se creează o
formulă, care este individuală şi specifică pentru fiecare unitate (tip, subtip, gen). Această formulă
argumentează şi legitimează existenţa unităţii taxonomice respective. Nu poate exista o unitate de
sol, particularităţile căreia nu pot fi exprimate prin formula respectivă. De asemenea, una şi aceeaşi
formulă nu poate fi atribuită şi nu poate reprezenta două sau mai multe soluri” (A. Ursu, 1999).
3.3.3. Clasificarea solurilor Republicii Moldova
Pentru clasificarea solurilor în Republica Moldova a fost utilizat sistemul naturalist rus (1977).
Ulterior I.A.Krupenikov şi V.P.Podâmov au elaborat „Lista sistematică a solurilor Republicii
Moldova” (1987), care include cca 5000 de denumiri de soluri.
În scopul înlăturării dificultăţilor la aplicarea acestui sistem în cadrul efectuării ridicărilor
pedologice la scara mare, în anul 1993 colaboratorii Institutului de Pedologie şi Agrochimie „N.
Dimo” au elaborat un sistem de clasificare şi bonitare a solurilor mai simplu care a fost racordat cu
clasificarea FAO-UNESCO şi Baza Internaţională de referinţă (IRB). După perfecţionare (2001)
acest sistem de clasificare şi bonitare a solurilor la nivel superior include 17 tipuri şi 65 subtipuri de
sol (V. Cerbari, 2001).
În anul 1999 A. Ursu propune „Clasificarea solurilor Republicii Moldova”, care a fost
aprobată prin Hotărârea Guvernului al Republicii Moldova nr. 1261 din 16 noiembrie 2004 (anexa
nr. 3 la Regulamentul cu privire la conţinutul documentaţiei cadastrului funciar – Clasificarea
solurilor Republicii Moldova şi notele de bonitare, Monitorul oficial al RM, nr. 212-217 (1566-
1571) 26 noiembrie 2004, p. 84)
„Clasificarea solurilor utilizată în Republica Moldova presupune evidenţierea şi identificarea
solurilor pe baza proprietăţilor lor intrinseci, precum şi folosirea unor particularităţi ale orizonturilor
în scopuri diagnostice” (după A. Ursu, 1999).
Conform acestei clasificări ca urmare a condiţiilor bioclimatice neomogene a teritoriului
Republicii Moldova, acţiunii şi interacţiunii diferitor procese de pedogeneză, învelişul de sol este
divizat în 13 tipuri, care sunt unite în 5 clase. În cadrul tipurilor sunt evidenţiate 36 subtipuri (tab.
3.3). Autorul menţionează că clasificarea „ ... păstrează şi respectă principiile de bază a pedologiei
genetice. Solul este conceput şi caracterizat ca un corp specific, care integrează într-un tot unic
construcţia verticală a profilului, particularităţile şi interdependenţa dintre toate orizonturile şi
suborizonturile genetice. Caracterele orizonturilor, care prezintă rezultatele proceselor pedogenetice
şi sunt condiţionate de ele, servesc ca piloni diagnostici, nefiind izolate, ci luate în ansamblu. Astfel
solul nu este scos artificial din condiţiile biocenotice în folosul unui oarecare principiu subiectiv, ci
rămâne baza obiectivă a boigeocenozelor şi ecosistemelor (A. Ursu, 1999).
Prezenta clasificare, ca regulă, păstrează denumirile şi unităţile taxonomice tradiţionale, ceea
ce oferă posibilitatea de a folosi tot patrimoniul pedologic, hărţile şi materialul cartografic, cu
ajutorul unor legende paralele.
Tabelul 3.3 prezintă unităţile taxonomice de bază cu caracterisica privind numărul de areale,
suprafaţa şi nota de bonitare.
91