obiectul şi scopul disciplinei - Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de ...

Orizont
genetic
Adâncime,
cm
Higroscopici
ate
Humus
Aciditatea
hidrolitică
Gradul de saturaţie
cu baze, %
A 1 2-10 cm, uscat, cenuşiu brun, trecerea lentă, argilos, tasat,
structura glomerulară mică, pronunţată, rădăcini subţiri.
AB 10-38 cm, uscat, cenuşiu-brun-gălbui, trecerea lentă,
argilos, dur, structura nuciformă pronunţată, mică, stabilă.
B 1 38-53 cm, uscat, cenuşiu cu nuanţe brune, trecere lentă,
argilos, dur, structura nu se evidenţiază.
B 2 53-80 cm, uscat, gălbui cu nuanţe brune, trecere lentă,
argilos, foarte dur, nestructurat-compact.
C 80-120 cm, uscat, de culoare cenuşie-albicioasă, rocă
carbonică, compactă, foarte dură.
În profil nu se evidenţiază nici SiO 2, nici R 2 O 3.
Fig. 3.3. Sol brun tipic (Ursu, 2008)
Tabelul 3.6. Caracteristica fizico-chimică a solului brun tipic. Profilul 12 (Ursu, 2008)
CaCO3
pH
Cationi
schimbabili
%
Ca ++ Mg ++ Σ
me/100g sol
A 1 2-10 4,52 6,10 - 6,4 21,7 3,4 25,1 4,2 83,2
AB 20-30 4,24 1,63 - 6,2 19,6 3,4 23,0 4,1 82,0
B 1 40-50 4,43 0,81 - 5,4 30,8 6,3 37,1
B 2 60-70 6,64 0,38 - 5,8 29,3 4,3 33,6
C 110-120 5,67 5,1 8,5 25,7 3,7 29,4
Solurile brune sunt parţial valorificate şi folosite în agricultură – preponderent pentru
cultivarea culturilor de câmp, pomicole (prunul, mărul, nucul, părul) şi a viţei de vie (Izabela).
Valorificarea s-a efectuat pe contul solurilor brune luvice. În stratul arabil conţinutul de humus
constituie doar 1-1,5 %, structura lui este distrusă, reacţia solului fiind slab acidă.
Solurile cenuşii ocupă înălţimile predominante (220-350 m) ale Podişului de Nord,
Dealurilor Prenistrene şi periferiei Codrilor, fragmentar se întâlnesc şi pe alte înălţimi (Tigheci,
Puhoi; Rădoaia etc.). S-au format în condiţiile pădurilor de foioase – carpinete, quarcete cu diferite
amestecuri. Se caracterizează cu un profil diferenţiat. Orizontul A este ocric cu caracter eluvial, iar
B – iluvial (Ao/e Bi)
Tipul de sol cenuşiu este reprezentat de 4 subtipuri:
albice;
tipice;
molice;
vertice.
Divizarea în subtipuri este condiţionată de gradul de diferenţiere a profilului, care depinde de
coraportul condiţiilor pedogenetice. În aspect zonal, solurile cenuşii albice, de regulă, reprezintă
condiţiile mai reci şi umede (partea de nord), cele molice contactează cu cernoziomurile (partea de
sud). Subtipul vertic prezintă trecerea spre solul litomorf – vertisol ocric.
‣ Solurile cenuşii albice (denumirea precedentă – cenuşii deschise de pădure) se
întâlnesc fragmentar, de obicei pe roci luto-nisipoase, suportate de argile la adâncimea de 150-200
cm. S-au format sub păduri în majoritate carpinete-quarcete. Orizontul superficial ocric trece
evident într-un suborizont albic (cu SiO 2 amorf), slab structurat. Spre adâncime acest suborizont
trece în B iluvial, brun-roşcat cu structura columnară sau prismatică mare şi dură. Formula
simbolică a profilului este Ao/a Bi.
96