obiectul şi scopul disciplinei - Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de ...

Categoria a II-a – Regiunile de şes fragmentat, străbătute de râuri, viroage şi văi puţin
adânci, elemente de relief slab diferenţiate, cu soluri puţin variate. Complexele de soluri de la 5
până la 15 %.
Categoria a III-a - Regiuni de dealuri joase şi oricare ale regiuni cu relief fragmentat şi
ondulat sau cu roci generatoare de sol variate. Regiuni de categoria a I-a cu complexe de soluri de
25-40 %. Regiuni din categoria a II-a cu complexe de soluri de la 15-30 % din suprafaţă.
Categoria a IV-a - Regiuni din categoria a II-a acoperite de păduri. Regiuni accidentate de
dealuri inalte şi submontane. Delte şi lunci relativ puţin variate, cu păduri şi zăvoaie pe mai puţin de
20% din suprafaţă.
Categoria a V-a - Oricare regiune cu complexe de soluri de la 40-60 %. Regiuni din
categoria a III-a acoperite cu păduri. Regiuni muntoase. Regiuni cu mlaştini in proporţie de peste 40
%. Delte şi lunci cu soluri variate sau acoperite cu păduri şi stufărişuri pe mai mult de 20 % din
suprafaţă. Regiuni cu complexe de soluri acoperind peste 60 % din suprafaţă. Regiuni din categoria
a IV-a acoperite cu păduri.
Densitatea minimă de profile (principale şi secundare) necesară pentru cartare, depinde de
scară şi este prezentată in tabelul 5.1.
Numărul profilelor de control nu este normat, in general fiind egal cu numărul de profile
principale şi secundare.
Tabelul 5.1. Numărul minim de profiluri principale sau secundare pentru caracterizarea unul km 2 de teren (în
raport cu scara de cartare şi categoria de complexitate)
Scara hărţii
Categoria de
complexitate 1:500.000 1:200.000 1:100.000
1:25.000 1:10.000
1:50.000
a regiunii
I 0,07
0,13
0,29
0,59
1,33 4,66
II 0,08 0,16 0,35 0,71 1,60 5,61
III 0,10 0,20 0,44 0,89 2,00 6,99
IV 0,14 0,28 0,59 1,19 2,64 9,35
V 0,20 0,40 0,89 1,78 4,35 14,05
Descrierea profilelor de sol se face fie în fişe tip sau în carnete de teren în care se notează
toate observaţiile asupra acestora.
Delimitarea unităţilor de sol este una dintre lucrările cele mai importante în cartarea
pedologică. La baza delimitării acestor unităţi trebuie să stea raportul care există între condiţiile
naturale şi procesul de formare a solului.
Solul reprezintă oglinda peisajului geografic, iar unităţile de sol, modul de împletire al
factorilor naturali. Factorii naturali care pot furniza limite precise sunt relieful şi vegetaţia. Astfel,
în cazul sărăturilor, cartarea geobotanică este echivalentă cu cartarea pedologică. De asemenea,
dacă s-a ajuns la stabilirea unei interdependenţe între sol şi o anumită formă de relief, delimitarea
unităţii de sol se reduce la delimitarea formei de relief. În cazul solurilor luate în folosinţă agricolă,
delimitarea unităţilor de sol se face acolo unde culoarea, textura şi structura solului se schimbă.
Delimitarea este mai complicată în situaţia în care trecerea între unităţile de sol se face
treptat iar limitele nu sunt clare. Atunci ea trebuie făcută cu ajutorul unui număr mai mare de profile
secundare şi de control. În acest mod limita devine o fâşie mai lată sau mai îngustă, prin care se face
trecerea de la o unitate la alta, iar pedologul cartator este obligat să precizeze până unde, în
127