obiectul şi scopul disciplinei - Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de ...

configuraţia reliefului nivelul ridicat al apei freatice mineralizate;
prezenţa unui substrat salifer.
În regiunile cu climă secetoasă, evapotranspiraţia depăşeşte valoarea anuală a precipitaţiilor
atmosferice, motiv pentru care nivelul freatic se ridică spre suprafaţă (regim hidric exudativ). În
continuare, datorită temperaturii ridicate apa se evaporă iar sărurile se depun (precipită) în sol, ştiut
fiind faptul că prin pierderea apei sărurile trec din starea de soluţie în cea solidă prin precipitare. La
rândul ei, configuraţia reliefului influenţează depunerea sărurilor în sol prin faptul că în cazul
reliefurilor joase de luncă, deltă sau câmpie, sau al microformelor negative, nivelul freatic este
situat aproape de suprafaţa solului. Prezenţa unui nivel freatic aproape de suprafaţă, constituie de
asemenea un element de risc în ceea ce priveşte salinizarea, deoarece în cazul unor fluctuaţii ale
acestuia sărurile pot precipita în sol. Dezvoltarea solurilor pe substrate salifere implică o
aprovizionare continuă a acestora cu săruri şi de aici riscul apariţiei salinizării. Trebuie remarcat
faptul că solurile în profilul cărora se manifestă procese de salinizare primară nu pot fi considerate
soluri degradate, deoarece acesta este un proces natural a cărui manifestare este impusă de condiţiile
de formare a solurilor din regiunile respective. Pe de altă parte, salinizarea secundară este aceea
care determină degradarea solurilor, însuşi termenul de secundar fiindu-i atribuit pentru a evidenţia
faptul că solurile respective nu mai conţineau săruri primare, ci acestea au fost readuse în profilul de
sol datorită unor intervenţii antropice. Salinizarea secundară se produce în principal datorită
aplicării irigaţiei, fie din cauza încărcării cu săruri a apei de irigat, fie datorită irigării excesive
(norme de udare prea mari). În prima situaţie, sărurile ajung în sol prin intermediul apei folosite la
irigat, iar în cea de-a doua cantitatea prea mare de apă care ajunge în sol determină ridicarea
nivelului freatic mineralizat. Prin cercetări de teren au fost stabilite adâncimea şi mineralizarea
critică de la care se produce salinizarea. În afară condiţiilor în care se produce salinizarea secundară
care au fost expuse mai sus, există şi alţi factori care favorizează manifestarea acestui proces:
configuraţia reliefului (prezenţa microdepresiunilor);
surse de apă pentru irigat bogate în săruri;
existenţa unui nivel freatic mineralizat situat aproape de suprafaţă;
prezenţa unor soluri cu textură argiloasă.
Irigaţiile aplicate necorespunzător determină pe de o parte ridicarea nivelului freatic, iar pe
de altă, împiedicarea pierderii apei prin evaporare datorită umezirii orizontului superior şi umplerii
spaţiilor lacunare cu apă. De asemenea, se produce condensarea vaporilor de apă din orizontul
superior umezit, ceea ce aprovizionează apa freatică. Atunci când se practică irigarea prin
aspersiune (sub formă de ploaie artificială), creşte umiditatea atmosferică, reducându-se puternic
evaporarea apei din sol. Salinizarea secundară se poate produce şi în cazul existenţei unei pânze
freatice nemineralizate, dacă aceasta strabate în timp ce se ridică spre suprafaţă strate saline (cazul
loessurilor). De asemenea, prin infiltraţii laterale sau datorită pulverizării apei de irigaţie încărcată
cu săruri de către vânt pot fi afectate şi suprafeţele limitrofe perimetrelor irigate. Pe suprafeţele în
cuprinsul cărora se formează crustă de săruri există pericolul extinderii degradării prin pulverizarea
sărurilor de către vânt.
Alcalizarea. Manifestarea alcalizării are două cauze principale, legate de ridicarea nivelului
freatic mineralizat şi de utilizarea la irigat a unor ape alcaline. Procesul constă în înlocuirea
calciului din complexul adsorbtiv al solului cu ioni de sodiu şi foarte rar de magneziu. Trebuie
precizat faptul că cele două procese se pot manifesta şi simultan, caz în care termenul utilizat este
cel de sărăturare. Pe suprafeţele pe care se manifestă procese de salinizare sau alcalizare se
formează soluri halomorfe de tipul solonceacului, sol îmbogăţit în săruri solubile, sau soloneţului,
sol îmbogăţit în sodiu. Efectele manifestării proceselor de salinizare şi alcalizare sunt de natură
chimică, fizică, microbiologică sau fiziologică.
Efecte de natură chimică. Se referă la faptul că prin înlocuirea în complexul adsorbtiv al
solului a calciului cu sodiul se produce dispersarea humusului şi argilei fapt care determină
migrarea celor doi componenţi pe verticală. Acest lucru se datorează faptului că, în sol complexele
saturate în calciu sunt foarte stabile, în timp ce cele saturate în sodiu sunt mult mai instabile (se
desfac uşor).
149