obiectul şi scopul disciplinei - Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de ...

Ocupă o suprafaţă de 0,4 % în regiunile cu relief vălurit din zona tropicală, în zone joase sau
platouri (Brazilia, Congo, India, Australia, Spania). Plintosolurile sunt soluri feralitice afectate de
hidromorfism (exces de umiditate) şi au o fertilitate foarte redusă datorită micşorării volumului
edafic, excesului de umiditate şi compactităţii.
3. ACRISOLS (Acrisolurile) – AC. Sunt caracterizate prin prezenţa unui orizont Bt cu
capacitate redusă de schimb cationic şi grad de saturaţie în baze 50
% şi un conţinut mai ridicat de aluminiu schimbabil. Denumirea provine din latină de la aluminium
şi deţin 0,7 % în zona temperată dar şi în zona tropicală umedă în asociaţie cu acrisolurile.
5. NITISOLS (Nitisolurile) – NT. Denumirea provine din limba latină de la
nitidus=strălucitor, deoarece prezintă un orizont Bt cu agregate cu feţe lucioase, poliedrice. Nu
prezintă orizont E, iar limita între A şi B este difuză, conţinutul de argilă nu descreşte de la maximul
înregistrat cu >20 % în primii 150 cm. Deţin 1,9 % în climatul tropical cu două anotimpuri
(umed/uscat), pe relieful mai înalt, pe roci bazice/intermediare. Profilul este de tipul A-AB-Bt-C şi
are o culoare roşie. Sunt solurile cele mai fertile din zona tropicală, fiind larg utilizate în agricultură.
6. LIXISOLS (Lixisolurile) – LX. Se deosebesc de acrisoluri printr-un grad de saturaţie în
baze >50 % în orizontul Bt. Ele realizează tranziţia între acrisoluri şi solurile din regiuni mai aride,
apărând în climatul tropical subumed (păduri xerofile, savane). Au probleme de utilizare
asemănătoare acrisolurilor cu excepţia amendării calcaroase.
II. Soluri minerale condiţionate de climat arid/semiarid
7. CALCISOLS (Calcisolurile) – CL. Sunt caracterizate prin prezenţa unui orizont Cca şi a
unui orizont A sărac în humus. Denumirea provine din latină de la calcium şi deţin 7,5 % în
regiunile aride şi semiaride (mai ales) din climatul temperat şi subtropical. Au o fertilitate foarte
redusă datorită deficitului de umiditate şi sunt folosite ca păşuni.
8. GYPSISOLS (Gipsisolurile) – GY. Sunt caracterizate prin prezenţa unui orizont cu
acumulare de gips situat la mică adâncime şi un orizont A sărac în materie organică. Se aseamănă
cu calcisolurile, deţin 1,1 % în regiuni foarte aride din Algeria, Tunisia, Siria, Irak, Spania, statul
american Texas, Mexic, sudul Australiei, Namibia. Au fertilitate foarte redusă datorită deficitului de
umiditate şi nu pot fi irigate datorită dizolvării gipsului.
9. SOLONCHAKS (Solonceacurile) – SC. Prezintă în partea superioară (primii 20-30 cm) o
puternică acumulare de săruri uşor solubile. Au o formulă de tip A-C şi deţin 2 % în arealele joase,
slab drenate din zona aridă/semiaridă, uneori şi semiumedă. Denumirea provine din rusă de la
soli=sare şi sunt practic inutilizabile datorită costurilor mari ale măsurilor ameliorative.
10. SOLONETZ (Soloneţurile) – SN. Prezintă un orizont B natric cu saturaţie ridicată în Na +
schimbabil şi o formulă de tipul A-Btna-C sau A-E-Btna-C. Deţin 0,7 % în aceleaşi areale cu
solonceacurile. Au o fertilitate foarte redusă şi sunt folosite ca pajişti.
11. DURISOLS (Durisolurile) – DU. Sunt caracterizate prin prezenţa la mică adâncime
(primii 100 cm) a duripanului (strat întărit cu silice secundară) sau a nodulelor întărite. Apar în
climatul mediteranean sau în cele aride/semiaride. Formula profilului este A ocric-duripan (30 cm -
4 m grosime) şi au culoare roşie. Au fertilitate redusă fiind folosite ca păşuni, iar în regim irigat pot
fi cultivate.
III. Soluri minerale condiţionate de climatul temperat de tip stepic
12. KASTANOZEMS (Kastanoziomurile) – KS. Reprezintă soluri cu acumulare de humus
relativ redusă formate în stepa mai uscată. Formula profilului de sol este Am-AC-Cca şi deţin 3,2 %
la tranziţia dintre deşerturi şi stepă. Acumularea de humus şi spălarea sărurilor sunt reduse datorită
84