obiectul şi scopul disciplinei - Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de ...

agriculturii (necesarul şi indicii tehnici ai maşinilor şi uneltelor, necesarul şi felul îngrăşămintelor
chimice etc.).
Cunoscând felul şi cantitatea de produse agricole reclamate de consumul direct şi de
industrie, cerinţele plantelor faţă de sol şi de ceilalţi factori ai mediului, pe baza datelor puse la
dispoziţie de către cartările la scări mici şi mijlocii, se stabilesc zonele cele mai indicate pentru
cultura plantelor de câmp, pentru pomicultură şi viticultură, pentru păşuni-fâneţe, pentru silvicultură
etc. Aşa, de exemplu deşi sectoarele pomicol şi viticol aduc mari venituri, în condiţiile ţării noaste
nu este indicat să se extindă în regiunile în care solul şi ceilalţi factori ai mediului permit cultivarea
cu bune rezultate a cerealelor şi a plantelor tehnice, ci să se dezvolte în continuare în regiunile de
deal. Tot pe această linie, dat fiind faptul că în ţara noastră există suprafeţe întinse acoperite cu
păduri în zonele accidentate, în ultima vreme cea mai mare parte a pădurilor aflate în zone
nefavorabile agriculturii au fost defrişate, cedând astfel agriculturii teritoriile respective. Cartările la
scară mică şi mijlocie au scos în evidenţă şi faptul că pe teritoriul ţării noastre există anumite
suprafeţe situate în zonele favorabile, nefolosite încă în agricultură. În prezent se desfăşoară o largă
acţiune de mărire a suprafeţei arabile a ţării, pe seama punerii în valoare a luncilor inundate, a
bălţilor, a mlaştinilor etc.
Cartările de sol, şi anume cele la scări mari, servesc direct la organizarea şi dezvoltarea
agriculturii în unităţile de stat şi cooperativele agricole de producţie, stabilirii celor mai
prejudicioase folosinţe a terenurilor, stabilirii şi folosirii agrotehnicii diferenţiate, aplicării raţionale
a îngrăşămintelor şi amendamentelor, executării lucrărilor de irigaţie, desecare, indiguire, de
prevenire şi combatere a eroziunii solului etc.
Organizarea teritoriilor unităţilor agricole, problemă atât de importantă pentru dezvoltarea
agriculturii , are ca punct de plecare datele obţinute în urma cercetărilor referitoare la sol şi la
ceilalţi factori ai mediului, cuprinse în memoriile agropedologice. În funcţie de aceste date se face
organizarea şoselelor si a reţelei de drumuri, separarea suprafeţelor ce trebuie împădurite sau
înţelenite, irigate sau drenate, indiguite etc.
Plantele de cultură manifestă, în general, anumite cerinţe faţă de sol şi de celelalte condiţii
ale mediului. Unele soluri pot fi bune pentru anumite culturi, dar neindicate pentru altele. Aşa, de
exemplu dacă memoriul agropedologic arată că pe teritoriul unei unităţi agricole există soluri grele
şi soluri uşoare, în cazul cultivării cartofului acesta va fi plantat pe cele din urmă. Dacă memoriul
agropedologic indică soluri acide, trebuie alese acele culturi care suportă aciditatea, cum sânt, de
exemplu, secara, ovăzul etc.
Datele cuprinse în memoriile agropedologice servesc şi la stabilirea agrotehnicii diferenţiate.
Aşa, de exemplu, dacă acestea arată că pe teritoriul unei unităţi agricole există soluri nisipoase,
supuse spulberării, va fi evitată mobilizarea exagerată a acestora prin lucrări(din contra foarte des
va fi folosit tăvălugul).În cazul solurilor cu exces de umiditate de suprafaţă, lucrarea solului se va
face în aşa fel, încât să asigure o cât mai bună pătrundere a apei în adâncime şi evacuarea excesului
prin brazde, şanţe, canale etc.
Studiile de sol dau indicaţii preţioase în ceea ce priveşte aplicarea îngrăşămintelor şi
amendamentelor. Pentru aceasta în afara hărţilor de sol propriu-zise se alcătuiesc cartograme
agrochimice, care arată conţinutul de elemente nutritive şi reacţia, pe parcelele mici(de obicei nu
mai mari de 5 ha) şi deci necesarul de îngrăşăminte şi amendamente.
O deosebită importanţă prezintă cercetarea solului în legătură cu executarea lucrărilor
ameliorative. Studiile de sol efectuate în acest sens cuprind o serie de date în funcţie de specificul
lucrării respective. Aşa, de exemplu, în cazul lucrărilor de irigare, în cercetarea solului se insistă
asupra reliefului, rocilor, apelor freatice, asupra indicilor hidrofizici, în vederea stabilirii normelor
de udare, metodelor de irigare etc., asupra eventualelor modificări pe care irigarea le-ar putea crea
în ceea ce priveşte regimul hidric, salin, termic, biologic al solului etc.
În cadrul lucrărilor de desecare, drenare şi îndiguire, memoriile agropedologice cuprind date
speciale referitoare la regimul hidric, indicii hidrofizici, cauzele care determină excesul de apă,
posibilitatea de înlăturare a acestuia etc.
132