Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

seama că de fapt mă simţeam bine. Era amuzant, şi
m-a făcut să rid.
FII A MEA, LADY LUCINDA 105
Lucy nu spuse nimic, aşteptind ca Hermione să-şi
adune restul gindurilor.
Hermione scoase un mic sunet, jumătate-oftat,
jumătate- geamăt. Total răvăşită.
- Şi apoi, o dată, cind m-am uitat in sus la el, mi-am
dat seama - Hermione se intoarse pe o parte, lăsindu-se
intr-un cot şi proptindu-şi capul in mină - mi-am dat
seama că mă simţeam tulburată.
Lucy incerca incă să digere ideea.
- Tulburată? răsună ea ca un ecou. Cum adică,
tulburată?
- Stomacul meu. Inima. Totul in mine. Nu ştiu de ce.
- La fel ca atunci cind l-ai văzut prima oară pe
domnul Edmonds?
- Nu. Nu. Nu. Fiecare „nu” fusese spus cu emfază
diferită şi Lucy avu senzaţia clară că Hermione incerca
să se convingă pe sine de asta.
- Nu a fost deloc la fel. Dar a fost... puţintel la fel.
La o scară mult mai mică.
- inţeleg, spuse Lucy cu o admirabilă cantitate de
gravitate, avind in vedere că de fapt nu inţelegea
deloc. Dar iarăşi, ea nu inţelegea in general asemenea
lucruri. Şi după strania ei conversaţie de aseară cu
domnul Bridgerton, era cit se poate de convinsă că
niciodată nu va inţelege.
- Dar nu crezi - de vreme ce sint atit de disperat de
indrăgostită de domnul Edmonds - nu crezi că nu ar
trebui să mă simt tulburată in prezenţa nimănui altcuiva?
Luc y se gindi. Şi apoi spuse:
- Nu inţeleg de ce dragostea trebuie să fie
disperată.
Hermione se ridică in cot şi se uită intrigată ea.