Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

cu subreta ei care se juca cu degetele, două bănci mai
departe.
Şi gura ei se mişca.
Gregory zimbi. Lucy vorbea cu păsările. Le spunea
ceva. Cel mai sigur, le dădea instrucţiuni, poate le
stabilea chiar o dată pentru următoarele lor avansuri
de imperechiere.
Sau le spunea să mestece cu ciocurile inchise.
Chicoti. Nu se putuse abţine.
Şi ea se intoarse. Se intoarse şi il văzu. Ochii i se
măriră şi buzele i se intredeschiseră şi se simţi parcă
lovit drept in piept...
Era plăcut să o vadă.
Ceea ce il făcu să reacţioneze mai curind ciudat,
avind in vedere felul in care se despărţiseră. Spuse,
apropiindu-se de ea:
- Lady Lucinda. Ce surpriză. Nu am crezut că
sinteţi in Londra.
O clipă i se păru că ea nu se putea decide cum să
acţioneze şi atunci zimbi - poate ceva mai ezitant
decit era el obişnuit - şi ii intinse o felie de piine.
- Pentru porumbei? Sau pentru mine, spuse el
incet.
216 JULIA QUINN
Zimbetul ei se schimbă, deveni mai familiar.
-C um vreţi. Deşi vă previn că este puţin mai vechn
Gregory mustăci.
- inseamnă că aţi incercat-o?
După care a fost ca şi cum nimic nu s-ar fi intimplat
barutul, conversaţia groaznică din dimineaţa urma
toare... totul dispăruse. Erau inapoi la ciudata, mica lor
prietenie şi totul era aşa cum trebuia.
Lucy işi sţrinse gura, ca şi cum s-ar fi gindit că ar
trebui sa-i dojenească, iar el rise, pentru că era atit do
amuzant să o tachineze.