Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

vreodată la ea, după ce o văzuse pe Hermione.
Oare chiar era interesat de ea?
Nu, imposibil. Ei niciodată nu erau.
Dar chiar conta? Sigur, ar fi fost frumos dacă un
bărbat s-ar fi indrăgostit nebuneşte de ea, doar aşa,
pentru o schimbare. Desigur, i-ar fi fost indiferentă
atenţia. Pentru că de fapt Lucy era logodită cu Lordul
Haselby şi asta de ani şi de ani şi de ani, prin urmare
un admirator innebunit după ea nu i-ar fi fost de nici un
folos. Pentru că tot n-ar fi dus la nimic.
Şi lăsind deoparte toate astea, nu era vina
Hermionei că se născuse cu un chip de inger.
Deci, Hermione era sirena şi Lucy, prietena de
nădejde şi totul era perfect. Şi chiar dacă nu perfect,
era cel puţin predictibil.
22 JULIA QUINN
- Să vă considerăm printre gazdele noastre?
intrebă Lucy intr-un tirziu, de vreme ce nimeni nu mai
spusese nimic după obişnuitele cuvinte protocolare.
- Mă tem că nu. Oricit de mult imi plac festivităţile,
eu locuiesc la Londra. .
Hermione spuse, politicos:
- Sinteţi foarte norocos să aveţi Aubrey Hali in
familie, chiar dacă apai^ine fratelui dumneavoastră.
Şi atunci Lucy a ştiut sigur. Domnul Bridgerton ii
făcea ochi dulci Hermionei. Uitat era faptul că ii sărutase
mai intii ei mina sau că se uitase efectiv ia ea
cind ea spusese ceva, ceea ce majoritatea bărbaţilor
nu se deranjau s-o facă. Nu trebuia decit să-l vezi
sorbindu-i Hermionei cuvintele, ca să-ţi dai seama că
se alăturase şi el hoardelor de admiratori.
Ochii lui aveau privirea aceea uşor inceţoşată.
Buzele lui erau indepărtate. Şi exista o intensitate in el,
ca şi cum ar fi vrut să o inşface pe Hermione şi să fugă
cu ea, lăsindu-şi baltă toate interesele.