Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

- Ce este rău in a prefera să-mi rezolv singur
problemele? intrebă el.
Violet se intoarse spre el, arătind ca şi cum nu ar fi
introdus tocmai, in discuţie, un subiect stinjenitor.
- Cum, nimic. Sint chiar mindră că mi:am crescut
nişte fii care-şi sint atit de autosuficienţi. in fond, trei
dintre voi trebuie să vă construiţi propriul drum in viaţă.
Se opri, gindindu-se şi adăugă:
- Sigur, cu puţin ajutor din partea lui Anthony. Aş fi
loarte dezamăgită dacă nu ar avea grijă de voi toţi.
- Anthony este excesiv de generos, spuse incet
Gregory.
Violet zimbi.
- Da, este, nu-i aşa? Cu banii şi cu timpul lui. Seamănă
perfect cu tatăl lui, din punctul acesta de vedere.
Violet il privi cu ochi melancolici.
- imi pare atit de rău că nu l-ai cunoscut.
- Anthony a fost un tată bun pentru mine, spuse
Gregory ştiind că asta o va bucura, dar şi pentru că era
adevărat.
Buzele mamei lui şe strinseră şi o clipă Gregory
crezu că o să plingă. işi scoase repede batista şi i-o
intinse.
- Nu, nu este nevoie, spuse ea, deşi o luă totuşi
şi-şi tamponă ochii cu ea. Sint bine. Poate puţin... intr-o
zi o să inţelegi - cind o să ai proprii tăi copii - cit de
plăcut este să auzi aşa ceva.
Violet lăsă batista jos şi-şi luă ceaşca. Sorbind
ginditoare, scoase un mic oftat de mulţumire.
Gregory zimbi in sinea lui. Mama lui adora ceaiul.
Adoraţie care mergea efectiv dincolo de devoţiunea
britanică. Pretindea că o ajuta să gindească, ceea ce
in mod normal ar fi considerat că era un lucru bun,
exceptind faptul că mult prea des el era subiectul
gindurilor ei, iar după cea de a treia ceaşcă de ceai