Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

naiba era el atit de nefericit?
Se gindi la mama lui, işi aminti privirea de pe chipul
ei cind ii disecase cu atita pricepere caracterul. Da,
avusese dreptate aproape in toate.
Dar doar aproape.
Era adevărat că el nu trebuise niciodată să
muncească din greu, pentru nimic. Dar asta era doar o
parte a povestirii. El nu era indolent. Ar fi fost in stare
să muncească pină să-şi smulgă carnea de pe degete,
dacă...
FII A MEA, LADY LUCINDA 291
Dacă ar fi avut un motiv.
Se uită la fereastră.
Acum avea un motiv.
De fapt, el aşteptase. O aşteptase pe Lucy să-şi
convingă unchiul să o elibereze din angajamentul ei.
Aşteptase ca piesele de puzzle care ii alcătuiau viaţa
să nimerească in poziţie, pentru ca el să o poată pune
pe ultima la locul potrivit, cu un triumfător „Aha!”.
Aşteptase.
Aşteptase dragostea. Aşteptase chemarea.
Aşteptase să se limpezească, pentru momentul
acela in care va şti exact ce să facă.
Era timpul să inceteze să mai aştepte, era timpul să
uite de soartă şi destin.
Era timpul să acţioneze. Să muncească.
Din greu.
Nimeni nu o să-i dea această penultimă piesă din
puzzle; trebuia să o găsească singur.
Trebuia să o vadă pe Lucy. Şi asta acum. De vreme
ce se părea că ii era interzis să se anunţe la ea intr-un
fel mai convenţional.
Traversă strada, apoi se strecură după colţ, in
spatele casei. Ferestrele de la parter erau bine inchise
şi totul era in intuneric. Mai sus, citeva perdele fluturau