Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

- Oricum, de arătat, arăţi bine. imi place panglica
verde, la rochia albastră. Eu nu m-aş fi gindit la
combinaţia asta, dar este foarte rafinată. Şi dă atit de
bine cu ochii tăi.
Lucy se uită in jos, la rochia ei. Nu işi amintea cind
se imbrăcase. Era un miracol că nu arăta ca şi cum ar
fi fugit dintr-un circ ţigănesc.
Deşi...
Lucy oftă uşor. A fugi cu ţiganii i se părea destul de
atrăgător in clipa aceea, chiar practic, de vreme ce era
cit se poate de sigură că ar fi fost singura şansă de a
nu mai apărea vreodată intr-o societate decentă. Era
evident că ii lipsea un canal de legătură extrem de
important intre creierul şi gura ei şi numai cerul ştia ce
ar mai putea ieşi de pe buzele ei.
Doamne, Doamne, i-ar fi putut spune lui Gregory, la
fel de bine, că il credea un zeu.
Ceea ce nu era aşa. Cituşi de puţin. Ea nu il
considera decit o alegere bună pentru Hermione. Şi ii
spusese asta. Nu-i aşa?
Ce anume ii spusese? Exact, ce anume ii spusese?
- Lucy?
Ce spusese ea era... Ce spusese ea era...
Se opri, incremenită.
Dumnezeule. El o să creadă că ea il dorea.
Hermione mai făcu vreo ciţiva paşi pină să işi dea
seama că Lucy nu mai era lingă ea.
- Lucy?
- Ştii, de fapt nu cred că mi-e foame, spuse Lucy cu
o voce uşor piţigăiată.
Hermione nu păru să o creadă.
- La micul dejun?
Era puţin cam exagerat. Lucy minca intotdeauna ca
un marinar, la micul dejun.
FII A MEA, LADY LUCINDA 91