Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

- Astăzi, o dată şi cu siguranţă de citeva ori, inainl≪≫
Lucy il privi sever, cu ochi ficşi.
- Aţi ţinut evidenţa?
O vreme, Gregory nu spuse nimic. Era o intrebări'
ciudată, nu pentru că o pusese ea - Dumnezeule, şi ≪I
fi intrebat acelaşi lucru. I se părea ciudat pentru ca
avea senzaţia bizară că dacă s-ar fi gindit destul d<>
mujt, ar fi ştiut răspunsul.
ii plăcea să stea de vorbă cu Lucy Abernathy. Şl
cind ea ii spunea ceva...
El ţinea minte.
Ciudat.
Cum i se părea momentul potrivit să schimbo
subiectul, spuse:
- Mă intreb dacă „nesuferit este şi el un cuvint.
Lucy se gindi.
- Eu cred c-ar trebui să fie, nu?
- Nimeni nu l-a pronunţat pină acum, referitor la
mine.
- Şi asta vă surprinde?
Gregory zimbi incet. Gindindu-se.
- Lady Lucinda, aveţi o gură inţeleaptă.
Lucinda işi arcui sprincenele şi in clipa aceea arăta
efectiv ca o drăcoaică.
- Este unul din secretele mele cele mai bine păstrate.
Gregory izbucni in ris.
- Eu sint mai mult decit băgăreţ, să ştiţi.
Risul crescu. ii gilgii adinc in stomac, pină cind il
făcu să se scuture.
Lucy il privea cu un zimbet indulgent şi el găsi asta
liniştitor. Părea caldă... plină de pace, chiar.
Şi el era fericit că se afla cu ea. Aici, pe bancă. Era
plăcut chiar şi să te afli doar in compania ei. Aşa că se
intoarse. Zimbi.
- Mai aveţi o bucată de piine?