Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

Un fornăit de ris ii ieşi pe nas, dar risul era un ris
nervos, disperat, sunetul pe care-l scoteai cind singura
alternativă era plinsul. Lucy trebuia să se mărite cu el,
de vreme ce doar aşa puteau minca impreună tone şi
tone de feluri de mincare, in fiecare dimineaţă.
Se uită la feresatra ei.
290 JULIA QUINN
Spera că era fereastra ei. Cu norocul lui, precis c.≫
se uita la spălătoria servitorilor.
Nu ştia cit timp a stat acolo. Pentru prima oară d<>
cind işi amintea el, se simţea lipsit de putere şi col
puţin atit - să se uite la o fereastră nenorocită - en
ceva ce putea controla.
Se gindi la viaţa lui. Plăcută, desigur. Cu mulţi bani,
cu o familie iubitoare, cu nenumăraţi prieteni. Era sa
nătos, era intreg la minte şi pină la fiascoul cu
Hermione Watson, avusese o incredere de nezdrun
cinat in propria lui judecată. Poate că nu era cel mal
disciplinat dintre oameni şi poate că ar fi trebuit să Io
acorde mai multă atenţie tuturor lucrurilor acelora pe
care i le tot spunea Anthony, dar ştia ce era drept şi
ştia ce era greşit şi ştia - ştiuse, in mod absolut - ca
viaţa lui se va desfăşura pe o ţesătură fericită şl
plăcută.
Aşa era el.
Nu era un melancolic. Nu era un furios.
Şi niciodată nu trebuise să muncească din greu.
Se uită in sus la fereastră, ginditor.
Devenise mulţumit de sine. Atit de sigur de un final
fericit incit nu crezuse - încă nu putea crede in
totalitate - că ar putea să nu obţină ceea ce vroia.
O ceruse in căsătorie. Ea acceptase. Adevărat, ea
ii fusese promisă lui Haselby şi incă era, că veni vorba.
Dar nu se spunea că dragostea adevărată triumfa?
Nu fusese aşa pentru toţi fraţii şi surorile lui? De ce