Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

Cit timp durează o ceremonie de căsătorie? Cinci
minute? Zece? Douăzeci? Niciodată pină atunci nu il
interesase, niciodată nu-i trecuse prin cap să se uite la
ceas la inceput şi la sfirşit.
Niciodată nu se gindise că va avea nevoie de
această informaţie. Niciodată nu se gindise că ar
putea conta atit de mult.
De cit timp alerga? De două minute? De zece?
Patină cotind spre Regent Street, mormăind ceva
ce trebuia să ţină loc de „scuzaţi-mă”, cind intră intr-un
domn respectabil imbrăcat, aruncindu-i geanta pe jos.
in mod normal, Gregory s-ar fi oprit.
Nu acum.
Biserica. Trebuia să ajungă la biserică. Nu se putea
gindi la nimic altceva. Nu putea. El trebuia să...
La naiba! Se opri in trombă cind o trăsură ii tăie
calea. Punindu-şi miinile pe coapse - nu pentru că ar
fi vrut asta ci pentru că trupul lui disperat i-o cerea -
inspiră adinc uriaşe guri de aer, incercind să-şi
uşureze presiunea cumplită din piept, senzaţia aceea
cumplită de arsură, de sfişiere, ca...
Trăsura trecu şi el o porni din nou. Era aproape,
acum. Nu puteau fi mai mult de cinci minute de cind
plecase de acasă. Poate şase. I se păreau ca treizeci,
dar nu puteau fi mai mult de şapte.
Trebuia să oprească chestia asta. Trebuia să o
oprească. O va opri.
Putea vedea biserica. Turla ei se inălţa in depărtare,
spre cerul albastru, strălucitor. Cineva atirnase
flori de felinarele ei. Nu ştia ce fel de flori erau -
galbene şi albe, mai ales galbene. Se revărsau, intr-un
abandon nepăsător, iţindu-se din coşuri. Erau flori de
sărbătoare, vesele, cind totul era atit de greşit.
Aceasta nu era o zi de bucurie. Acesta nu era un
eveniment care trebuia sărbătorit.