Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

şi totul era atit de tăcut - o tăcere fabuloasă, magica,
vrăjită, care părea să se strecoare in el şi să-i fum
răsuflarea.
Casa fusese plină, chiar supraaglomerată cu
oaspeţi, dar culoarul acela fusese doar al lor. Lucy se
uitase in sus la el, cercetindu-l cu ochii şi atunci... intr-un
fel... o simţise mai aproape de el. Nu-şi amintea cind
s-a mişcat sau cind şi-a aplecat capul, dar faţa ei se
afla doar la ciţiva centimetri de a lui. Şi următorul lucru
pe care l-a ştiut...
A fost că o săruta.
Din clipa aceea, fusese efectiv pierdut. Era ca şi
cum uitase de cuvinte, de raţiune şi de gindire. Mintea
lui devenise un lucru straniu, anterior cuvintului.
Lumea era doar culoare şi sunet, fierbinţeală şi senzaţie.
Era ca şi cum mintea lui ar fi intrat sub dominaţia
trupului său.
Şi acum se intreba - cind işi permitea să se intrebe
- dacă ar fi putut opri acest lucru. Dacă ea nu ar fi spus
FII A MEA, LADY LUCINDA 215
nu. dacă nu şi-ar fi pus miinile pe pieptul lui,
tmpingindu-l şi spunindu-i să inceteze...
S-ar fi oprit el de unul singur?
Ş-ar fi putut opri dejunul singur?
işi indreptă umerii. işi ridică maxiliarul.
Sigur că s-ar fi putut opri. Doar era Lucy, pentru
numele lui Dumnezeu. Era absolut minunată, in atitea
9I atitea feluri, dar nu era genul după care bărbaţii
na-şi piardă capul. Fusese o aberaţie temporară. O
ntisăbuinţă momentană, cauzată de o seară stranie şi
noliniştită.
Chiar şi acum, stind pe o bancă in Hyde Park, cu un
ciopor de porumbei la picioarele ei, era, clar, aceeaşi
l.ucy dintotdeauna. incă nu il văzuse şi era de-a
dreptul luxuriant să o poată observa. Era singură, doar