Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

f.A stea cu spatele, la metri şi metri distanţă şi tot ar fi
ştiut că era el.
Şi mersul lui era altul, uşor degajat şi nepăsător, ca
;,;i cum o mică parte din inima lui rămăsese la virsta de
yapte ani. Era in umeri, poate in coapse - genul de
lucru pe care nimeni nu-l observa, dar Lucy fusese
intotdeauna preocupată de detalii.
Dar nu se uitase inapoi. Asta nu ar fi făcut lucrurile
decit şi mai rele. Probabil că el nu se uita după ea, dar
dacă da...şi ar fi văzut-o intorcindu-se...
Ar fi fost devastator. Nu era sigură de ce, dar aşa ar
fi fost. Nu a vrut ca el să-i vadă faţa. Reuşise să se
stăpinească in timpul conversaţiei lor, dar imediat
după plecarea ei, clacase. Buzele i se despărţiseră,
incepuse să inspire prelung şi avea senzaţia că se
golea pe dinăuntru.
A fost cumplit. Şi nu a vrut ca el să o vadă astfel,
in plus, el nu era interesat. Se scuzase pentru
sărut. Ea ştia că asta era ce trebuia el să facă;
societatea o dicta (asta, sau o rapidă călătorie spre
altar). Oricum, o duruse. Ar fi vrut ca el să simtă măcar
202 JULIA QUINN
o părticică din ce simţea ea. Nu că asta ar fi dus Iu
ceva, dar ar fi făcut-o pe ea să se simtă mai bine.
Sau poate mai rău.
Dar pină la urmă, nu conta. Nu conta ce ştia sau nu
inima ei, de vreme ce tot nu putea face nimic. La co
bun sentimentele, dacă nu le puteai folosi spre un final
tangibil? Trebuia să fie practică. Aşa era ea. Aceasta
era unica ei constantă intr-o lume care se invirtea mull
prea repede pentru ca ea să se simtă bine.
Şi totuşi - aici la Londra - dorea să-l vadă. Era o
prostie şi era o nebunie şi era mai mult ca sigur o
nesăbuinţă, dar totuşi, ea dorea asta. Nici măcar nu
trebuia să vorbească cu el. De fapt, probabil că nu va