Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

Iar Lucy habar n-avea ce să spună la asta.
- Dar ştiţi, in noaptea aceasta nu sint sigur.
Şi Gregory păru surprins de propriile cuvinte.
-A h .
Gregory zimbi.
Stomacul ei incepu să se simtă ciudat.
incercă să zimbească şi ea. Chiar trebuia să plece.
Deşi, fireşte, nu se mişcă din loc.
FII A MEA, LADY LUCINDA 175
Gregory işi inclină capul intr-o parte şi expiră gint
Iilor şi ea işi spuse că el făcea exact ce spusese -
ittflecta.
Şi Gregory spuse incet:
Mă gindeam că avind in vedere evenimentele din
≪oara aceasta... Lucy se aplecă in faţă, in aşteptare.
Do ce oamenii lăsau să le treneze cuvintele exact cind
i i i mau să spună ceva foarte interesant?
- Domnule Bridgerton? Lucy efectiv il inghionti,
pentru că el se uita acum fix la un tablou de pe perete.
Buzele i se mişcau preocupate.
- Nu credeţi că ar trebui să fiu ceva mai nefericit?
Lucy căscă gura, surprinsă.
- Nu sinteţi nefericit? Cum este posibil?
El ridică din umeri.
- Nu atit de mult pe cit ar trebui, avind in vedere că
inima mea practic a incetat să bată cind am văzut-o
prima oară pe domnişoara Watson.
Lucy zimbi forţat.
Capul lui reveni la verticală şi Gregory se uita la ea,
clipind - cu ochi perfect clari, ca şi cum tocmai ar fi
ajuns la o concluzie evidentă.
- De aceea suspectez că de vină este coniacul.
- inţeleg.
Nu inţelegea, desigur, dar ce altceva putea spune?
- Dar...ah... păreţi totuşi nefericit.