Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

catifea grea. Nu ştia cit timp avea pină cind cei doi
Bridgertoni ii vor observa absenţa, iar cind işi vor da
seama de destinaţia ei, nu avea nici o indoială că o vor
găsi. Tot ce avea Lucy de făcut era să-i găsească
prima pe Hermione şi pe Richard. Dacă putea ajunge
la ei să-i avertizeze, o putea impinge pe Hermione
afară pe uşă, pretinzind că dăduse doar peste
Richard.
Nu avea mult timp, dar o putea face. Ştia că putea.
Lucy se indreptă spre holul principal, incetinind cit
putu pasul, in timp ce-l traversa. Peste tot erau
servitori şi poate şi vreo ciţiva musafiri intirziaţi şi nu-şi
putea permite să stirnească suspiciuni, alergind.
Se strecură in pasajul vestic, patinind in jurul unui
colţ, luind-o din nou la fugă. Plăminii incepură să-i
ardă, pielea i se umezi de transpiraţie, sub rochie. Dar
nu incetini. Nu mai avea mult. Putea ajunge.
156 JULIA QUINN
Şi atunci, in mod uluitor, se afla acolo, in faţa uşiloi
duble, grele, care dădeau in oranjerie. Mina i se aşezfl
grea pe o clanţă şi vru să o deschidă, dar se pomeni
aplecindu-se in faţă, luptind să-şi recapete suflul.
Ochii o ardeau şi incercă să se indrepte, dar cind
făcu asta, o cuprinse un val de panică. Era fizic,
palpabil şi o invălui atit de repede incit trebui să so
sprijine de perete să nu cadă.
Dumnezeule, nu vroia să deschidă uşa. Nu vroiii
să-i vadă. Nu vroia să ştie ce făceaua colo, nu vroia sa
ştie cum sau de ce. Nu vroia asta, nimic din asta. Vroia
să fie totul aşa cum fusese, cu doar trei zile inainte.
Nu putea aduce inapoi asta? Nu erau decit trei zile.
Trei zile, de cind Hermione mai era incă indrăgostita
de domnul Edmonds, ceea ce chiar că nu era o
problemă atit de mare, de vreme ce nu putea duce la
nimic şi Lucy ar fi in continuare...