Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

Trebuie să pleci.
Un timp nesfirşit, Gregory nu spuse nimic. ii studia
doar chipul şi efeciv il vedea gindind.
Nu ar trebui să permită asta, işi spuse ea cuprinsă
de panică. Ar trebui să strige. Să pună să fie alungat.
Ar trebui să alerge afară din cameră inainte ca el să-i
poată ruina atentele ei planuri de viitor. Dar stătea doar
acolo, iar el spuse:
- Eşti şantajată.
Nu era o intrebare.
Ea nu răspunse, dar ştia că pe chipul ei se citea
răspunsul.
- Lucy. Te pot ajuta. Indiferent ce este, pot indrepta.
- Nu, nu poţi şi eşti nebun să...
Se intrerupse, prea furioasă să mai poată vorbi. Ce
il făcea pe el să creadă că putea interveni şi regla
lucruri, cind nu ştia nimic despre chinurile ei? Credea
el că ea cedase pentru ceva mărunt? Ceva ce putea fi
uşor depăşit?
Ea nu era atit de slabă.
- Nu ştii. N-ai nici cea mai mică idee, spuse ea.
- Atunci spune-mi.
Muşchii ii tremurau şi se simţea fierbinte... rece... şi
totul, intre.
- Lucy.
FII A MEA, LADY LUCINDA 341
Vocea lui era atit de calmă, atit de egală - era ca o
furculiţă, infigindu-se in ea exact in locul in care putea
cel mai puţin să suporte.
- Nu poţi face nimic, reuşi ea să spună.
- Nu este adevărat. Nu există nimic cu ce te poate
şantaja cineva, să nu aibă rezolvare.
- Cu ce? Cu elfi şi curcubee şi cu veşnicele urări de
bine ale familiei tale? Nu va funcţiona, Gregory. Nu va
funcţiona. O fi familia Bridgerton puternică, dar nu poţi