Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

După ce Lordul Davenport se plinsese de vreme,
de Camera Comunelor şi de operă (pe care le găsise,
respectiv, ploioasă, plină de idioţi şi Dumnezeule, nici
măcar în engleză!), se intorsese spre ea, cu un ochi
critic.
Lucy avusese nevoie de toată dirzenia ei ca să nu
se ţină de ceva, cind se aplecase asupra ei. Arăta ca
un peşte uriaş, cu ochi bulbucaţi şi buze groase,
cărnoase. Sincer, Lucy nu ar fi fost surprinsă dacă şiar
fi sfişiat cămaşa ca să-şi arate branhiile şi solzii.
Şi atunci...aahh... se cutremură doar amintindu-şi.
Se apropie mai mult de ea, atit de aproape de ea incit
respiraţia lui puturoasă ii invăluise faţa.
Ea stătea in picioare, ţeapănă, cu ţinuta aceea
perfectă care ii fusese inculcată de la naştere.
ii ceruse să-şi arate dinţii.
Fusese umilitor.
Lordul Davenport o controlase ca pe o iapă de
prăsilă, mergind atit de departe incit ii pusese miinile
pe coapse ca să-i măsoare potenţialul de a naşte
copii! Lucy oftase şi se uitase innebunită la unchiul ei,
dar acesta privea inexpresiv şi decis, intr-un loc care
nu era faţa ei.
Şi acum, că se aşezaseră la masă... Dumnezeule
Mare! Lordul Davenport o interoga. ii pusese toate
intrebările posibile despre sănătatea ei, acoperind
zone despre care era sigură că nu erau potrivite pentru
204 JULIA QUINN
o conversaţie mixtă şi apoi, exact cind credea cfi ■ h
fusese mai rău trecuse...
- Ştii tabla inmulţirii?
Lucy clipi.
- Poftim?
- Tabla inmulţirii. Cu şase, cu şapte, spuso ≪i
pierzindu-şi răbdarea.