Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

eşti bine.
işi incrucişă braţele şi Lucy se uită la el, intrebindu-se
cum ar fi fost, dacă el ar fi fost primul născut. Era in el
o autoritate neaşteptată. Ar fi fost un bun viconte,
decise ea, deşi nu era sigură că i-ar fi plăcut la fel de
mult de el. Lordul Bridgerton efectiv o ingrozea, deşi
trebuie să fi avut şi el o parte blindă, adorindu-şi soţia
şi copiii, aşa cum clar o făcea.
Totuşi...
r Lucy.
inghiţi şi scrişni din dinţi, urind că trebuia să recunoască
faptul că minţise. Spuse supărată:
- Foarte bine. Dacă vrei să-mi auzi ciocănitul,
atunci ar fi mai bine să urci pină in capul scării.
El incuviinţă din cap şi o urmă pină sus, in capul
celor şaptesprezece trepte.
- Ne vedem miine, spuse el.
Ea işi inclină capul, pentru că aşa se cerea şi
pentru că oricum nu vedea cum l-ar putea evita.
Şi vroia să-l vadă. Nu ar fi trebuit să vrea şi ştia că
nu ar fi trebuit asta, dar nu se putea abţine. Spuse:
- Presupun că o să plecăm. Eu trebuie să mă intorc
la unchiul meu, iar Richard... in fine, el o să aibă treburi
de rezolvat.
Dar explicaţiile ei nu ii schimbară lui Gregory expresia.
Faţa lui continua să fie hotărită, cu ochii atit de
ferm fixaţi intr-ai ei, incit se infioră.
- Ne vedem miine dimineaţă, spuse el.
Ea işi inclină din nou capul şi plecă, atit de repede
incit aproape că o luă la fugă. Dădu colţul şi in sfirşit
işi văzu camera, chiar a treia uşă.
Dar se opri. Chiar acolo, după colţ, imediat dincolo
de vederea lui.
Şi ciocăni de trei ori.
Doar pentru că putu face asta.