Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

- La naibal mirii el stringind-o mai aproape,
incetează! Ea lovi din nou, dar nu nimeri decit o oală
de noapte goală.
- incetează! Acum! Şi ii infipse ceva intre coaste.
Lucy se linişte pe loc.
- Este un cuţit? intrebă ea şoptit.
- Nu uita, nu te pot omori, dar iţi pot provoca mari
dureri.
Cuvintele ii sunaseră fierbinţi şi urite, in ureche.
Lucy işi inghiţi un hohot.
- Sint nepoata ta.
- Nu-mi pasă.
Lucy inghiţi şi intrebă, cu voce joasă:
- Ţi-a păsat vreodată?
O trăgea spre uşă.
- Dacă mi-a păsat?
Lucy dădu din cap.
O clipă se făcu tăcere. Lucy nu-i putea vedea faţa
unchiului ei, nu putea simţi nici o schimbare in
atitudinea lui. Nu putea face nimic decit să se uite la
uşă, in timp ce mina lui se intindea spre butonul clanţei.
Şi atunci el spuse:
- Nu.
Avea acum răspunsul.
- Aţi fost o obligaţie. Pe una mi-am indeplinit-o şi de
una sint fericit să mă scap. Şi acum vino cu mine şi să
nu scoţi un cuvint.
Lucy incuviinţă din cap. Cuţitul apăsa adinc in
coastele ei şi auzi deja o pocnitură uşoară, cind virful
acestuia străpunse materialul dur al corsajului.
il lăsă să o care de-a lungul coridorului şi in jos pe
scări. Gregory era aici, continua ea să-şi spună. Era
aici şi o s-o găsească. Fennsworth House era mare,
dar nu uriaşă. Nu existau chiar atit de multe locuri in
care o putea ascunde unchiul ei.