Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

nefericit. Nu existaseră scuze sau vreo incercare de a
ieşi din situaţie. Tot ce văzuse pe chipul lui - şi se
uitase, ah, cit se uitase - era... nimic.
Chipul lui, ochii lui -fuseseră aproape inexpresivi.
Poate o urmă de surpriză, dau nu părere de rău sau
uşurare. Nimic care să indice că mariajul ei insemna
ceva pentru el, intr-un fel sau altul.
Ah, nu credea despre el că era un ticălos şi era
convinsă că s-ar fi căsătorit cu ea dacă ar fi fost
necesar. Dar cum nimeni nu-i văzuse, pentru restul
lumii nu se petrecuse nimic intre ei.
Nu existau consecinţe. Pentru nici unul dintre ei.
Dar nu ar fi fost drăguţ dacă el ar fi părut măcar
puţintel trist? O sărutase şi pămintul se cutremurase -
precis că simţise şi el asta. Şi nu ar fi trebuit ca el să
vrea mai mult? Nu ar fi trebuit să-şi dorească, dacă nu
să se căsătorească cu ea, cel puţin să aibă
posibilitatea de a o face?
FII A MEA, LADY LUCINDA 201
iu schimb, el spusese „vă doresc tot binele” şi
mivintele sunaseră definitive. in timp ce stătea acolo,
Unnarind incărcarea cuferelor ei in trăsură, simţise
lium i se fringe inima. Simţise, efectiv, in piept. O durută.
Şi in timp ce se indepărta de el, durerea devenise
iul mai mare, apăsind-o şi strivind-o, pină cind crezu
• !i o să-i ia răsuflarea. işi inteţise pasul cit putuse de
mult, păstrindu-şi totuşi mersul normal şi in final
Hnduse colţul şi se lăsase pe o bancă, ascunzindu-şi
lata in miini.
Şi rugindu-se să nu o vadă nimeni.
Dorise să se uite inapoi. Dorise să-l mai intrezărească
o ultimă oară şi să-i memoreze postura -
tulul acela unic in care stătea el in picioare, cu miinile
Iu spate, cu piciorele uşor indepărtate. Lucy ştia că
mite de bărbaţi stăteau la fel, dar la el era altfel. Putea