Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

Şi dacă o vedeai, nu puteai să nu te intrebi şi...
Şi nimic. Asta nu ducea nicăieri.
Ceea ce insemna că Gregory işi putea minca liniştit
micul dejun.
Decise că ouăle făceau bine la suflet. Şi şunca.
Singura cealaltă ocupantă a mesei era veşnic
scrobita şi semicentenara doamnă Snowe, care, din
fericire, era mai interesată de ziarul lui decit de
FII A MEA, LADY LUCINDA 95
conversaţie. După obligatoriul schimb de saluturi,
Gregory se aşeză in capătul celălalt al mesei şi incepu
să mănince.
Excelenţi cirnăciorii din dimineaţa asta. Şi piinea
prăjită era la fel de bună. Cu unt exact cit trebuia.
Poate incă ceva sare la ouă, dar altfel erau cit se
poate de gustoase.
incercă şi codul sărat. Nu era rău. Nu era deloc rău.
Mai luă o bucăţică. O mestecă incet. Savurind-o.
Se gindi foarte intens la politică şi la agricultură.
Se mută apoi, decis, la fizica newtoniană. Da, ar fi
trebuit să-i acorde mai multă importanţă la Eton,
pentru că nu prea işi amintea el bine cum era cu
diferenţa dintre forţă şi lucrul mecanic.
Nici măcar nu era cu adevărat o curiozitate. Sincer
vorbind, totul putea fi numai şi numai din cauza luminii.
Şi a dispoziţiei lui. Nu prea fusese aseară in apele lui.
Se uita la gura ei pentru că ea vorbea, ce naiba. Unde
altundeva ar fi trebuit să se uite?
işi luă furculiţa cu forţe noi. inapoi la cod. Şi la ceaiul
lui. Nimic nu spăla totul mai bine, precum ceaiul.
Bău indelung, uitindu-se peste buza ceştii cind auzi
paşi pe hol.
Şi in uşă apăru ea.
Clipi surprins, apoi se uită peste umărul ei. Venise
fără anexă.