Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

neregulată.
Se potrivea cu a lui.
- Te iubesc. O spuse pentru că dacă i-o spunea
mereu, poate că ar fi fost deajuns. Poate că vorbele
vor umple incăperea, o vor inconjura şi i se vor strecura
sub piele. Poate că pină la urmă ea va inţelege
că existau lucruri care nu puteau fi negate.
- Ne aparţinem unul altuia. Pentru eternitate.
Ochii Lucindei se inchiseră. O singură, grea, clipire.
Dar cind şi-i redeschise, părea zguduită.
- Lucy, spuse el incercind să-şi pună sufletul in
acest singur cuvint, Lucy, spune-mi...
- Te rog, nu. Spune orice altceva, dar nu asta.
- De ce nu?
Şi atunci ea şopti:
- Pentru că este adevărat.
Răsuflarea i se intretăie şi cu o singură mişcare o
trase spre el. Nu era o imbrăţişare; nu chiar. Degetele
le erau intreţesute, braţele indoite şi miinile li se
intilniră intre umeri.
Gregory ii şopti numele.
Buzele ei se intredeschiseră.
El ii şopti din nou numele, atit de incet incit cuvintele
erau mai mult o mişcare decit un sunet.
Lucy Lucy.
Ea rămase nemişcată, abia respirind.Trupul lui era
atit de aproape de al ei dar totuşi nu se atingeau cu
adevărat. Spaţiul dintre ei era umplut de căldură,
pătrunzindu-i prin cămaşa de noapte, vibrind de-a
lungul pielii ei.
Lucy tremura.
FII A MEA, LADY LUCINDA 297
- Lasă-mă să te sărut. O dată, măcar. Lasă-mă să
te mai sărut o dată şi dacă-mi spui să plec, jur că voi
pleca.