Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

Dacă se gindea mai bine, nu credea că o văzuse
vreodată pe domnişoara Watson fără Lady Lucinda.
- Bună dimineaţa, strigă el pe tonul perfect potrivit.
Suficient de prietenos ca să nu pară plictisit, dar nu
prea prietenos. Un bărbat nu vroia niciodată să sune
disperat.
Domnişoara Watson se uită la el in timp ce se ridica
in picioare şi pe chipul ei nu se citea nici un fel de
emoţie. Nici bucurie, nici iritare, nimic altceva decit o
vagă sclipire de recunoaştere. Cit se poate de
remarcabil.
96 JULIA QUINN
- Bună dimineaţa, murmură ea.
El : la naiba, de ce nu?
- Vreţi să vă aşezaţi lingă mine? o intrebă.
Buzele ei se intredeschiseră şi se opri ca şi cum nu
ar fi fost sigură că dorea acest lucru. Şi apoi, parcă
oferindu-i o dovadă perversă că intre ei exista de fapt
o legătură superioară, el ii citi gindurile.
Cu adevărat. Ştiu exact ce gindea ea.
Ah, foarte bine, presupun că oricum trebuie să
mănînc.
Ceea ce ii incălzi efectiv sufletul.
- Nu pot sta foarte mult. Lucy nu se simte bine şi
i-am promis că ii duc o tavă cu cite ceva, spuse
domnişoara Watson.
Deşi nu ştia de ce, lui Gregory ii venea greu să
creadă că neimblinzita Lady Lucinda putea fi bolnavă.
Nu că ar fi cunoscut-o. De fapt discutaseră impreună
doar de citeva ori.
- Sper că nu este nimic grav, spuse el incet.
- Nu cred, răspunse ea luindu-şi o farfurie. Se uită
in sus la el, clipind din ochii aceia de un verde uluitor.
- Aţi mincat peşte?
Gregory se uită in jos la codul lui.