Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

Pină cind,in sfirşit, Lucy se opri din mers, işi puse
miinile in şolduri şi ii ceru să-i spună de ce se afla
acolo.
Richard ii răspunse, evitindu-i privirea:
- Ţi-am spus. Unchiul Robert vrea să vorbească cu
tine.
- Dar de ce?
Nu era o intrebare cu un răspuns evident. in ultimii
zece ani, unchiul Robert nu se obosise să stea de
vorbă cu ea de mai multe ori decit degetele de la o
mină. Dacă plănuia să inceapă acum, insemna că
avea un motiv. Richard işi drese de mai multe ori
glasul, inainte de a spune:
- Da, Lucy, eu cred că plănuieşte să te mărite.
- Acum? şopti Lucy şi nu ştia de ce era atit de
surprinsă. Ştiuse că va sosi acest moment; doar era
logodită de ani de zile. Şi ii spusese Hermionei, nu
doar o dată, că ieşirea ei in lume era o nebunie - de
ce atitea cheltuieli, cind pină la urmă tot cu Haselby o
să se mărite?
Dar acum... aşa dintr-o dată... nu vroia s-o facă. Cel
puţin nu atit de repede. Nu vroia să treacă direct de la
şcolăriţă la soţie, cu nimic intre. Ea nu cerea aventură -
ea nici măcar nu vroia aventura - sincer, nu era genul.
Nu cerea prea mult-doar citeva luni de libertate, de
veselie.
116 JULIA QUINN
Să danseze pină răminea fără suflu, rotindu-se atit
de repede incit flăcările luminărilor deveneau lungi
şerpi de lumină.
Poate că avea o fire practică. Poate că era ea „Lucy
aia dintotdeauna”, aşa cum i se spunea atit de des la
MissMoss’s. Dar ii plăcea să danseze. Şi vroia să facă
asta. Acum. Pină să imbătrinească. Pină să devină
sofia lui Haselby.