Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

Pe cind Hermione... ei bine, era un lucru bun că era
o persoană atit de drăguţă. Altfel ar fi fost imposibil să
fie prietene.
Da, asta şi faptul că Hermione efectiv nu putea
dansa. Vais, cadril, menuet - indiferent ce. Cind era
vorba de muzică şi de mişcare, Hermione nu putea
face nimic.
Şi era adorabil.
Lucy nu credea despre ea că era o persoană
superficială şi era convinsă că la nevoie s-ar fi aruncat
şi in faţa unei trăsuri de dragul bunei ei prietene, dar
simţea totuşi un fel de satisfacţie pentru că cea mai
20 JULIA QUINN
frumoasă fată din Anglia avea două picioare stingi sau
altfel spus, cel puţin unul, de lemn.
Metaforic vorbind.
Şi acum, incă unul. Un bărbat, desigur. Şi frumos,
pe deasupra. inalt, deşi nu exagerat, cu un păr
castaniu cald şi cu un zimbet plăcut. Şi cu o scinteie in
ochii lui, a căror culoare nu o putea stabili exact, din
cauza luminii difuze.
Dar şi din cauză că de fapt nu-i vedea ochii, pentru
că el nu se uita la ea. El se uita la Hermione, ca toţi
bărbaţii, intotdeauna.
Lucy zimbi politicos, chiar dacă nu era convinsă că
el o observase şi il aşteptă să-şi facă plecăciunea şi să
se prezinte.
Şi atunci el făcu lucrul cel mai uluitor cu putinţă. işi
spuse numele - ar fi trebuit să ştie că era un
Bridgerton, după cum arăta - şi se aplecă şi ii sărută
ei, mai intii, mina.
Lui Lucy i se tăie respiraţia.
Apoi, desigur, inţelese ce anume făcea el.
Ah, era bun. Era intr-adevăr bun. Nimic, nimic nu
l-ar face pe un bărbat mai repede simpatic Hermionei