Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

citeva zile. Atunci ar fi spus, că era mult prea practică
pentru asemenea nonsensuri.
Dar mai ales, ar fi spus că oricum nu exista o asemenea
dragoste.
Dar ceva se schimbase şi ea nu ştia ce anume.
Ceva se răsucise in ea, lăsind-o fără echilibru.
Nesigură.
Spuse din nou:
- Nu ştiu. Presupun că ar depinde.
FII A MEA, LADY LUCINDA 81
- De ce anume? intrebă el cu o voce şi mai inceată.
Imposibil de inceată şi totuşi putu inţelege fiecare
cuvint.
- De...
Nu ştia. Cum putea să nu ştie de ce anume depindea?
Se simţea pierdută^ şi fără rădăcini şi...şi... şi
atunci ii veniră cuvintele. ii alunecară incetişor de pe
buze.
- De dragoste, presupun.
- De dragoste.
-D a .
Dumnezeule Mare, mai avusese ea vreodată o
astfel de conversaţie? Oamenii chiar discutau asemenea
lucruri? Şi chiar existau răspunsuri?
Sau oare era singura persoană din lumea asta care
nu inţelegea?
Ceva ii stringea gitul şi Lucy se simţi dintr-o dată
mult prea singură in ignoranţa ei. El ştia şi Hermione
ştia şi poeţii pretindeau că ştiau. Probabil că ea era
singurul suflet pierdut, singura persoană care nu inţelegea
ce era dragostea, care nici măcar nu era sigură
că dragostea exista, sau dacă da, exista oare şi pentru
ea?
Şi spuse intr-un tirziu, pentru că nu ştia ce altceva
să spună: