Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

- Nu am de gind să vă violez, dacă asta este grija
dumneavoastră.
Lucy simţi cum i se incleştează maxiliarele. Nu se
gindise că ar face asta, dar nici el nu trebuia să o
insulte astfel.
- Bine, atunci. Dar ce inseamnă toate astea? Dacă
sint găsită aici in compania dumneavoastră, am dat de
naiba. Ştiţi că sint ca şi logodită.
- Ştiu, spuse el. Pe tonul acela. Ca şi cum l-ar fi ]
informat despre asta de multe ori, cind ea era sigură
că nu-i spusese decit o singură dată. Sau cel mult de
două ori.
- Bine, să vorbim, mormăi ea, ştiind că abia peste
vreo două ore va şti ce ar fi trebuit să spună.
- Ce se petrece? intrebă el.
- Ce vreţi să spuneţi? intrebă ea, deşi ştia foarte
bine la ce se referea el.
- Domnişoara Watson, spuse el printre dinţi.
- Hermione? Ca şi cum ar mai fi existat o altă
domnişoară Watson. Dar asta ii oferea puţin timp.
- Sfatul dumneavoastră a fost abisal, spuse el
sfredelind-o cu privirea.
Avea dreptate, desigur, dar ea sperase că poate el
nu va observa.
- Aşa este, spuse ea privindu-l ingrijorată, in timp
ce el işi incrucişa braţele. Nu era gestul cel mai potrivit,
dar trebuia să recunoască faptul că il făcuse foate
bine. Auzise despre el că avea o faimă de om vesel şi
amuzant, insă nici una dintre cele două caracteristici
nu se evidenţia in momentul de faţă, dar, mă rog, nu
ştii cum te schimbă nefericirea unei iubiri neimpărtăşite.
Lucy işi spuse că nu trebuia să fii neapărat
femeie ca să te simţi nefericit la perspectiva unei iubiri
neimpărtăşite.
Şi in timp ce se uita ezitant la chipul lui plăcut,